Doresc să Te privesc pe Tine...
de dragul Cui au suportat în lume, fericiţi,
şi viaţa şi moartea, mii şi mii de sfinţi...
De dragul Cui privirea sfântă a mii de tinere fecioare
s-au despărţit de tinereţe, de promisiuni şi de părinţi,
De dragul Cui şi rândunica, privind spre ceruri, cântă dulce...
chiar dacă e uscată creanga pe care trebuie să stea.
De dragul Cui stau să-nflorească salcâmii fericiţi pe coastă,
chiar dacă-i toamnă şi sub brume curând podoaba va cădea…
Doresc, dar când privesc, Isuse, nu ştiu...
de lacrimi,
ori de soare,
ori de minuni îmi umpli ochii…
Și nu mai pot nimic vedea!