Oare există așa ceva,
În vremurile pe care le trăim acuma!
Oare există credință falsă,
În aceste vremuri din viața noastră.

Se poate spune cu tărie,
Căci credința falsă este vie,
Se poate spune așa ceva,
În vremurile acestea.

Să ai o credință falsă prietenul meu,
E cel mai rău lucru în jurul tău!
Să nu ai o credință adevărată,
Credința care dă viață.

Astăzi mulți afirmă cu tărie,
Căci el are o credință vie,
Ei au o credință adevărată,
Care îi duce sus acasă.

Doar oare să fie așa,
Ce mărturisesc ei cu gura!
Să aibă credința adevărată,
Dată sfinților în acestă viață.

El poate spune căci este așa,
Dar fapta lui dovedește altceva,
Caci nu are credința ce Biblia a lăsat,
Fiindcă cu lumea s-a mai încurcat.

Ei nu au o credință adevărată,
Mai au sărbători în acestă viață!
Când un Paște când un Crăciun,
Când o bobotează sau un sfânt pe ascuns.

Ba mai mult blestema câte odată,
Căci e plin de firea pământească,
Și lumea este în cortul său,
De unde credință adevărată prietenul meu.

Credința falsă e pentru ori și cine,
Care nu vrea cu adevărat mântuire!
Care vrea și cu lumea și cu Dumnezeu,
Numai credința adevărată nu vrea în dreptul său.

Chear și în biserică de ai privit,
Credința falsă s-a ivit,
Nu mai este credința adevărată,
Dată de Domnul Isus în acestă viață.

Credința falsă s-a ivit,
Căci la lumea din jur a privit!
Chear și în biserică a intrat,
Cuprinzând pe mulți care dorm ca niciodat'.

Și uite așa prietene dragă,
Credința falsă multe învăță,
Căci chear dacă calea un pic ai lărgit,
Domnul e bun o să fi mântuit.

Ba mai mult ea învață,
Nu trebuie să le lași pe toate în a ta viață!
Mai gustă și tu din plăcerile care s-au ivit,
Căci doar nu ești călugăr sau papă care domni sau pomenit.

Bagă bine de seamă prietenul meu,
Uite ce modificări sau făcut în jurul tău,
Credința falsă care se răspândește,
Și tot mai mult se ivește.

Fugi de credința care s-a ivit,
Și ține cu tărie ce ai primit!
Nu vinde pe Dumnezeu în dată,
Pentru o credință falsă.

Chear dacă o să fi disprețuit,
Și poate de unii oprit,
Chear în fața lor de te-ai aflat,
Credința adevărată ai de apărat.

Fi atent și nu te juca,
Să nu ai credința falsă cum au unii acuma!
Tu spune cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu,
Așa cum te-a învățat Fiul Său.

Lasă credința falsă deoparte,
Si nu te apuca la povești de adormit în noapte,
Nu este timpul de așa ceva,
Este timpul pentru altceva.

Este timpul ca poporul să se ridice,
Să de-a afară învățătura străină,
Este timpul ca poporul să se trezească,
Din credința aceasta falsă.

Să nu mai practice așa ceva,
Credință falsă acuma!
Ci să își amintească căci are un Împărat,
Care El a dat o credință cu adevărat.

El a dat o credință care trebuie urmată,
Nu omul în acestă viață,
Omul nu are ce să îți de-a,
Ce credință să îți ofere acuma.

De aceia popor care stai în așteptare,
Nu lua ca model credința de sub soare!
Nu lua ca model ce unii au inventat.
Spunând căci și așa o să fi salvat.

Poporul are nevoie de credința adevărată,
Nu de credința falsă,
Dar cum a putut oare poporul salvat,
Să accepte o credință pe care omul a învață.

Cum a putut poporul lui Dumnezeu,
Să accepte o credință făcut de om mereu!
Crezând căci e bine și așa,
Oare cum a putut accepta așa ceva.

Dumnezeu stă martor căci de multe ori a vorbit,
La poporul adormit,
Dar cine a luat seama la ce Duhul Sfânt anunța,
Când poporul practică o altă credință acuma.

Unde este credința adevărată,
Cu daruri în această vreme aspră!
Unde este credința adevărată,
Care nu acceptă calea largă.

Prea departe poporul s-a dus,
După niște învățături acum,
Care așa de mult l-au atras,
Departe de Cel Preaînalt.

Dar mai poate oare poporul deosebi,
Aceste vremuri tulburi!
Mai poate el oare să deosebească,
Credința falsă de cea adevărată.

Mai poate oare poporul să știe în dreptul său,
Ce e bine și nu pentru Dumnezeu,
Cum poate poporul a deosebi,
Credința falsă de acele mari bucurii.

Greu de spus este adevărat,
Căci poporul atât de mult s-a încurcat,
Atât de mult credința falsă a primit,
Încât nu mai știe ce trebuie făcut să fi sfințit.

Dumnezeu să aibă milă de poporul Său,
Să îl trezească din somnul acesta greu!
Căci vai se va striga odată,
De poporul care are o credință falsă.

Vai se va striga odată,
De biserică care are credința falsă,
Vai se va striga odată,
Dacă poporul nu se deșteaptă.

Amin