Harta Lumii

Se-ntunecă pe harta lumii
Şi fumegă-nspăimântător
Spre frica-n grijă a tuturor
Seismele, în plasma humii,
Şi ne-ngrozesc fulgerător.

Pământul geme-n temelii
În magma-i vie, arzătoare,
Ce din adâncuri scăpare
El-şi transmite prin stihii
Puterea sa distrugătoare.

Cutremurele din Oceane
Prin magnitudini ridicate,
Cu valurile mari, umflate
Aduc pe suprafeţe plane
Dezastrul apei revărsate.

De noul seism, * declanşat
În Răsărit s-a ţinut seamă,
Gândind stihia că chiamă,
Căci oamenii s-au alarmat
Mânaţi de panică şi teamă.

Tsunami iarăşi! ... Şi alertă!
Fiind posibil să re-apară! ...
Cu valuri mari a doua oară
Urmând reacţia iminentă...
La ştirea tristă şi precară.

Ca nu cumva apa să salte,
Şi-au început evacuarea
Cu frica-n suflet plecarea
Spre regiunile mai-nalte,
Căutând cu toţi, salvarea.

În spaima de necunoscut
Şi-au părăsit avut şi case
Spre alte locuri norocoase,
Salvarea vieţii toţi au vrut
Pradă morţii să nu-şi lase.

Mari şi mici, bătrâni, copii,
Cu toţi în grabă au pornit,
La munţi suind necontenit
Dezastrul unor noi stihii -
Să nu-i lovească, în sfârşit.

N-a fost ca să fie tsunami,
Dar de clădirile dărâmate
Distruse pe neaşteptate,
Mii de vieţi, sub bolovani
S-au stins în clipe neuitate.

Bilanţul şi-acestei tragedii
Va fi oglinda demonstrării
Privită-n prisma ameninţării,
Că viaţa acelor ce sunt vii
Stă-n cumpăna examinării.

Cicloane şi furtuni, tornade,
Pământul îl străbat urlând
Din locul lor toate mişcând,
Înconjurându-l cu rocade
În calea lor tot devastând.

Prognoze de temperatură
Cu zece grade-n depăşire
Pun în cântar viaţa-n trăire,
Vor fi blestem peste natură -
E-anunţul pentru prevenire.

Dar de ce, prea dese-apar
Multele semne-n dezastre
Cu ale lor urmări nefaste?
Se-apropie timpul de har?
Se-ncheie-n zilele noastre?

Sunt oare, ultimele leacuri
Din tratamentul zvârcolirii,
'Nainte de timpul... pieirii
Al lumii, ce atâtea veacuri
A stat sub auspiciile iubirii?

Poate ca-aceste avertizări
Ce mereu sunt confirmate,
Prin semnele ce-s anunţate
La mulţi vor fi noi orientări
Că vieţile pot fi schimbate.

Se vor trezi cât de curând
Noi suflete din calea morţii
Spre întrebare-n faţa porţii,
Şi-or încerca cu ei luptând
Să-şi redreseze paşii sorţii.

Căci niciodată, nu-i târziu
Ca să accepţi o îndreptare
Din calea aflată în pierzare,
Din cataclismul cel pustiu
Să reînvii, în transformare.

Şi dacă geme-a lumii boltă
Revindecând mari răutăţi
Prin groaznice calamităţi,
Pământul încă mai suportă
O lume-n grele nedreptăţi!

Dar va veni şi ziua în care
Din existenţa stării incertă,
Pământu-o fi în grea alertă,
Şi-n Pronia cea salvatoare
Harul va înceta a sa ofertă.

Ajută-ne, Doamne, să ştim
A vremii noastre cercetare
Prin Pronia cea salvatoare,
Ca veghetori, să nu pierim
În clipe de grea răzbunare!

Flavius Laurian Duverna
16 octombrie 2005

* Aluzie la cutremurul din Pakistan,
din 08 octombrie 2005