ESTERA (1)

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

"Să se prezinte-aici împărăteasa!"
Ahaşveroş, Ahaşveroş, Ahaşveroş a strigat,
Căci la palat e pregătită masa,
Iar vinul, iar vinul, curge neîncetat.

"E sărbătoare!" - strigă împăratul,
Covoare, pahare şi vase de argint,
Părea aprinsă curtea şi palatul,
Podoabe, miresme, cădeau jos pe pământ.

Bucurie, bucurie, bucurie, la palat,
Bucurie, bucurie, bucurie, neîncetat.
Însă durerea, ea se ascunde chiar în paharul cu vin
Limba de şarpe, limba de şarpe, e în paharul cristalin.

"Să vină aici frumoasa mea regină,
Frumoasă, frumoasă, ca ea nu-i la palat,
Cea mai frumoasă floare din grădină,
Să o vadă, să o vadă întregul meu regat!"

Vasti, regina-i plină de mândrie,
Refuză, refuză, refuză, pe-mpărat,
Cu nici un chip ea nu a vrut să vie,
Să vie, să vie, să vie la palat.

E sărbătoare, muzica răsună,
Şi scribi, şi prinşi, şi marii înţelepţi,
Sunt inspiraţi de-atâta voie bună,
Se urcă, coboară, pe scară şi pe trepţi.

Vai, împăratul e plin de ruşine,
Căci Vasti, Vasti nu s-a prezentat,
"Să vină înţelepţii toţi la mine,
Să-mi spună, să-mi spună, cine-i vinovat!"

Şi-un înţelept atunci luă cuvântul
Memucan, Memucan, aşa el s-a numit,
"O, dacă ar vrea s-asculte împăratul,
Să fie, să fie, să fie fericit.

Să i se aducă altă-mpărăteasă
Frumoasă, smerită, supusă la-mpărat,
Dintre fecioare să fie aleasă,
Serbarea, serbarea să sune la palat."

Şi-au adunat un număr de fecioare,
Estera, Estera-i pe trepte la palat,
Căci Dumnezeu în planul LUI o are,
S-ajungă, s-ajungă lângă împărat.

Taina e mare, nimenea n-o ştie,
Estera, Estera şi-al ei văr Mardoheu,
Ea se trăgea din altă-mpărăţie,
Din neamul, din neamul poporului evreu.

Căci Dumnezeu a vrut să vadă leii
Haman, Haman, omul îngâmfat,
Ce se punea alăturea cu zeii,
Mândru, mândru, lângă împărat.

În faţa lui se pleacă o mulţime,
Respect, respect, ca lui Dumnezeu,
Ei îl salută prin închinăciune,
Însă fără, fără Mardoheu.

Şi-atunci Haman a hotărât în sine,
Să moară, să moară, să moară Mardoheu,
Şi-a lui popor, şi-ntreaga lor mulţime,
Care crede, care crede-n Dumnezeu.

Şi hotărârea-i pusă-n aplicare,
Lege, lege apare în curând,
Evreii mor şi nu-i nici o salvare,
Mame, mame le vedeai plângând.

Şi-atunci Estera-n post şi rugăciune,
Trei zile, trei zile nimica n-a mâncat,
Căci Dumnezeu i-a dat înţelepciune,
Să meargă, să meargă, să meargă la palat.

"O, împărate, ascultă a mea cerere,
Poporul, poporul meu e condamnat,
Al meu popor să ştii căci astăzi piere,
Căci Haman, Haman, el l-a condamnat."

"Haman să moară!" - strigă împăratul
Duşmanul, duşmanul poporului evreu,
Aşa Estera a biruit prin Domnul,
Domnul, Domnul, Domnul Dumnezeu.

AMIN