GHEDEON

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Pe vremea ceea Israel
Avea un renumit duşman,
Ce se lupta mereu cu el,
Poporul ţării Madian.

Din răsăritul depărtat
Veneau spre el ca un puhoi,
Şi l-au bătut şi l-au prădat,
Şi l-au lăsat cu pumnii goi.

Aşa trecură şapte ani
Pe calendarul lui Ahaz,
De când vecinii lor, duşmanii,
Le duse ţara în necaz.

Şi n-a rămas nici un răsad
În Israelul cel sărac,
Când Madian dinspre Galad,
Venea cu turme la atac.

Atunci poporul cel smerit,
Ca dintr-un somn s-a deşteptat,
Şi-au plâns cu toţi şi s-au căit,
Şi către Domnul au strigat.

Pe-atuncea ei slujeau lui Baal
Şi se-nchinau la Astartei,
De-aceea au căzut în val,
Căci Domnul n-a mai fost cu ei.

De-aceea-n geamăt şi-n suspin,
Şi-n lacrimi, pâinea şi-o mînca,
Căci Madian, popor străin,
Nespus de tare-i apăsa.

Atunci Stăpânul de pe tron
Un înger sfânt a delegat,
Şi l-a trimis la Ghedeon
Ce sta ascuns la treierat.

Şi îngerul cu salutări
Pe Ierubaal l-a întărit,
Venind din nesfârşite zări
El l-a chemat şi i-a vorbit.

"Cu tine Domnul este azi!
Deci nu mai sta, te cheamă El!
Te cheamă ca să mergi viteaz,
Să-l izbăveşti pe Israel!"

Şi-ndată Ghedeon mirat,
Îşi ridică privirea-n sus
Spre solul care l-a chemat
Şi vestea bună i-a adus.

"Tu zici că Domnul e cu noi,
Şi mă numeşti viteaz, voinic,
Dar uită-te ce greu război
Purtăm cu-al nostru inamic!

Iar dacă El cu-adevărat
Ar fi cu noi ca şi-n trecut,
Când apele s-au despicat
Şi zidurile au căzut,

N-am fi aşa de pustiiţi
Şi alungaţi prin văgăuni,
Am fi de Domnul izbăviţi
La fel, cu semne şi minuni.

N-am fi aşa de răsfiraţi
Ca turma fără de păstor,
De tot ce-avem, îndepărtaţi,
Şi n-avem nici un salvator!"

"O, Ghedeon, de ce mai stai?
Grăbeşte, nu mai zăbovi!
Mergi cu puterea ce o ai,
Căci Domnul te va întări!

Şi nu va mai fi nici un val
Şi ceartă la al vostr' hotar!
Dar nimiceşte-ntâi pe Baal,
Şi sfaramă al lui altar!

Şi arde-aceste urâciuni!
Şi-atuncea Israel va şti,
Că Cel ce a făcut minuni
E Dumnezeul celor vii."

"Şi dacă totuşi mă trimiţi
Aş vrea un semn din partea Ta,
Şi-atunci voi crede ce-mi promiţi
Şi la-ndoială nu voi sta.

Aş vrea prin rouă să-mi răspunzi,
Prin stropii binecuvântaţi,
Şi-atunci voi şti că nu Te-ascunzi
Când noi vom plânge întristaţi.

Aş vrea când mă trezesc în zori
Pământul să-l găsesc uscat,
Iar lâna de la tungători
S-o uzi cu stropul înrouat."

Şi Domnul peste lâna Lui
Făcu să cadă stropi de sus,
Căci îndurarea Domnului
Ea n-are margini, nici apus.

Şi s-a-mplinit cum a cerut,
Pământul l-a găsit uscat,
Iar el paharul l-a umplut,
Căci lâna toată s-a udat.

Şi-atuncea s-a rugat smerit
"O, Doamne, nu Te supăra
De faptul căci am îndrăznit,
Dar mai arată-Ţi slava Ta!

Aş vrea să schimbi al nopţii mers
Şi să repeţi tot ce-ai făcut,
Însă aş vrea acum invers,
Să uzi doar bulgării de lut."

Şi se făcu din praf noroi
Căci stropi de rouă cristalini,
S-au revărsat pe munţi, pe văi,
Şi pe grădinile de crini.

Doar peste lână sta întins
Un nor de strajă până-n zori,
Şi rouă nici nu s-a atins
De lâna de la tungători.

Şi-acum aş vrea cu toţi să ştiţi
Că cei ce-au fost întâi udaţi,
Au fost aceia izbăviţi
Iar noi eram cu toţi uscaţi.

Căci rouă care a căzut
Pe turmele lui Israel,
A fost întâi, la început,
Când Dumnezeu era cu el.

Iar noi, pământul cel uscat,
Abia la urmă am primit
Din harul binecuvântat,
Din rouă cerului slăvit.

Când ei căzură împietriţi,
Şi rouă nu i-a mai udat,
Atuncea noi am fost primiţi
Şi-n mântuire am intrat.

O, Ghedeoane, te-ai convins
Că DUMNEZEU e stânca ta?
O, iată, darul s-a aprins
La îndoială nu mai sta!

Şi Ghedeon dădu anunţ
În tot ţinutul adormit,
Din văi, din peşteri şi din munţi,
Acei ce-n luptă au venit.

Şi s-au încolonat în şir
Treizeci şi două mii de inşi,
Pornind spre muntele de mir
Spre Galaad cu toţi convinşi.

Dar cum să lupţi cu-aceşti soldaţi
Cu Madian cel furios?
Ce-avea ostaşi nenumăraţi
Şi pe cămile şi pe jos.

Dar nu-i nimic, oricâţi ar fi!
Atunci când Domnul e cu noi,
Un credincios cu zece mii
Se va lupta, nedând 'napoi.

"Şi-acum anunţă în popor
Acei fricoşi să plece acas'!"
Şi s-au întors miile lor-
Doar zece mii au mai rămas.

Căci mulţi chemaţi, dar cei aleşi
Au fost puţini, şi-atunci, şi-acum;
Chiar dacă-aici sunt foarte deşi,
Sunt rari pe-al pocăinţei drum.

Căci cei mai mulţi au fost fricoşi
Dar şi din cei care-au rămas,
Au fost destui necredincioşi
Ce pân' la urmă s-au retras.

Din zece mii, trei sute doar
Aveau şi trâmbiţi şi ulcior,
Alegerea e azi prin har
Ca şi atunci lângă izvor.

Căci Domnul i-a descoperit
Pe luptătorii Lui viteji,
Pe-acei ce apa-au limpăit
Şi la fântână au stat treji.

Căci cel ce stă cu faţa-n jos
Nu poate fi la luptă dus,
Căci luptătorul credincios
El luptă cu privirea sus.

Şi Domnul iarăşi i-a vorbit
Lui Ghedeon, în chip ciudat,
Şi la-nvăţat, l-a instruit,
Căci lupta s-a apropiat.

Dar parcă te-nspăimânţi când ştii
Că-n urma ta-s trei sute doar,
Iar Madian cu zeci de mii
Stătea în corturi pe hotar!

Dar Domnul zice: "I-am sortit
Pe-aceştia toţi spre-ai nimici!"
Şi-n noaptea ceea au pierit
O sută douăzeci de mii.

Căci nu-i nevoie să luptaţi
Cu arme noi, cu pumnu-n vânt,
Ci doar din trâmbiţi să sunaţi
Căci sabia i-al Lui Cuvânt.

Şi Ghedeon s-a coborât
În tabăra lui Madian,
Când ei cu toţi au tăbărât
Şi-au adormit lângă Iordan.

Căci Împăratul i-a trimis,
Conducătorului, de sus,
S-audă-n taina unui vis
Ce-un om, la un alt om i-a spus.

"Vai, domnule, ce vis ciudat!
O pâine dinspre Israel,
Al nostru cort l-a răsturnat
Şi praful s-a ales de el."

Iar celălalt, cu tristu-i ton,
Ca un prooroc a tâlcuit,
"Să ştii, c-acesta-i Ghedeon,
Acel viteaz israelit.

Să ştii că Dumnezeu ne-a dat
Spre nimicire-n mâna lui."
Iar Ghedeon i-a ascultat
Ascuns în dosul cortului.

Şi se-aruncă cu faţa-n jos
Şi-atunci l-a binecuvântat,
Pe DUMNEZEUL lui milos,
Că-ntre vrăjmaşi la-mbărbătat.

Şi s-a întors spre-a-mbărbăta
Pe-acei trei sute din câmpii,
Ce aşteptau spre-a se lupta
Cu Madian, cu zeci de mii.

"Voi fraţi, la mine să priviţi!
Să faceţi tot ce fac şi eu!
În urma mea cu toţi veniţi,
Că-n faţă merge DUMNEZEU!"

Părea o noapte de mister,
Madianiţii toţi dormeau,
Nici stele nu vedeau pe cer,
Doar Ghedeon cu-ai lui vedeau.

Purtând micuţele făclii
Ascunse-n vasele de lut,
Căci DUMNEZEU îi instrui
Spunându-le ce-i de făcut.

Şi s-au oprit cu toţi pe loc
Şi-ulcioarele şi le-au distrus,
Atunci făcliile cu foc
Le-au ridicat cu toţi în sus.

Şi trâmbiţele cu ecou,
Şi ei strigau cu-acelaşi ton,
Că-i sabia lui DUMNEZEU,
Şi sabia lui Ghedeon.

Păreau că-s heruvimi în zbor
Cu-aripi de foc nemistuit,
Când i-au văzut vrăjmaşii lor
S-au 'spăimîntat, s-au îngrozit.

Căci era noapte, n-au văzut,
Madianiţii între ei
Cu săbiile s-au bătut
Şi s-au luptat ca nişte lei.

Căci fiecare aşa credea,
Că el loveşte un evreu,
Şi-ostaşul speriat nu ştia
Că el lovea-n colegul său.

Şi sângele curgea şuvoi,
Iar trîmbiţele răsunau,
Căci era noaptea de război,
Şi toţi înspăimîntaţi fugeau.

Şi-n groaznicele bătălii
În noaptea-ceea au pierit,
O sută douăzeci de mii
Căci sabia i-a nimicit.

Şi-atunci fricoşii împăraţi
Luând cămilele de frâu,
Cu-o parte mare de soldaţi
Dădură fuga peste râu.

Dar Ghedeon nu i-a iertat,
I-a urmărit până i-a prins
Şi i-a bătut, i-a dezarmat,
Şi Madian a fost învins.

Voi fraţii mei, de la amvon,
Oricât de iscusiţi aţi fi,
Cu sabia lui Ghedeon
Voi singuri nu veţi birui.

Căci sabia lui DUMNEZEU
Era întâi în fruntea lor,
Şi-n urmă slujitorul Său,
Venea viteazul luptător.

Lăsaţi întâi să meargă El,
Iar voi în urma lui veniţi,
Căci nu puteţi cu-al vostru zel
Pe Amalec să-l nimiciţi.

Că-nţelepciunea de la cer
E sabia Duhului Sfânt,
Iar voi cu sabia de fier,
Cu-al vost' talent, n-aveţi avânt.

Căci noi cu duhuri ne luptăm,
Cu oastea care a căzut,
De-aceea-n luptă îl chemăm
Pe-Acel ce-i sabie şi scut.

Căci El ne-a dat cereşti făclii
În ziua când ne-a botezat,
Şi ne-a făcut ai Lui copii
Şi trîmbiţe în mâini ne-a dat.

Deci răsunaţi de-acum mereu!
Din răsărit, pân' la apus,
Căci dragostea lui DUMNEZEU
E pentru noi toţi în ISUS."

Oricum, să nu priviţi 'napoi,
Înspăimântaţi de-a nopţii stea,
Priviţi la fraţii noştri' eroi,
Şi biruinţă veţi avea.

Al nostru comandant e sus,
Biruitor desăvârşit,
Slăvitul Ghedeon ISUS
Va fi cu noi pân' la sfîrşit.

AMIN