Tot cuvintele frumoase
Și tot oamenii cinstiți
Sunt cele mai prețuite,
Printre creștini îndrăgite.
Și sunt cei mai prețuiți
Oamenii smeriți și sfinți.

Chiar când trece peste-aceasta
Timpul lung și nemilos,
Strălucirea lor nu piere,
Va triumfa la înviere
Și se va-arăta frumos
Spre mărirea lui Hristos.

Dumnezeu despăgubește
Pe sărac cu-nțelepciune.
Pe cei fără frumusețe
Îi înalță prin noblețe,
Prin virtuți și gânduri bune.
Ei sunt mai presus de lume.

Pe cel fără libertate,
Printr-o liniște cerească,
De la Dumnezeu adusă.
Și-astfel, nu-i pe lume lipsă,
Ca să n-o despăgubească
Cu binecuvântarea Lui cerească.

Ah, cât de ușor se lasă
Inima încredințată
De taina sfântă-a mântuirii,
De cuvintele iubirii
Ce le-ascultă fermecată
C-a fost binecuvântată!
Amin. (Duminică, 29 noiembrie 2020)