Ce frumoasă bogăție, este harul Tău ceresc,
Ca un râu care nu seacă, e izvor Dumnezeiesc,
Visul meu din el se-adpă, nu voi obosi vre-o dat,
Căci din el eu beau putere, este viu... e-adevărat.

Ca să-ți mulțumesc eu Ție, este Doamne-așa puțin,
Mi-ai deschis în fața cerul, ca să văd ce e divin,
Mi-ai dat viață... mântuire, Duhul sfânt în dar mi-ai dat,
Ca să vin cu mulțumire, preaiubite Împărat.

M-ai trecut prin văi... cuptoare, m-ai trecut prin încercări,
Tu mi-ai dat mereu putere, să privesc doar după zari,
Când cel rău răcnea în noapte, mi-ai venit în ajutor,
Ca să-ți mulțumesc întruna, că mi-ai dat în viaț-un zbor.

M-ai trecut și prin cuptoare, să mă curățeși ai vrut,
M-ai trecut prin lupte grele, ca să văd cine mi-e scut,
Cum să-ți mulțumesc eu oare, când spre ceruri azi privesc,
Doar să strig în gura mare... Doamne mult eu te iubesc.

Iar când am simțit durere... alinare mi-ai adus,
Când venea singurătatea, Tu n-ai stat o clip-ascuns,
M-a înconjurat iubirea, care mi-ai descoperit,
Să-nțeleg că eu în viață, sunt de Tine mult iubit.

Mult aș vrea până la capăt, doar mțumitor să fiu,
Chiar de-mi trece-n viață pasul, prin al nopții reci pustiu,
Știu ca ma așteaptă cerul, care Tu l-ai pregătit,
Mulțumesc că mi-ai dat viață, astăzi sunt eu mântuit.
Amin