Chiar dacă norii ar veni și s-ar porni furtuna,
Aș vrea cu Domnul meu a fi, să fim în toate una,
Și tu rămâi încrezător, prin orice suferință,
Fiorul sfânt te v-alina, la El e cu putință.

Chiar dacă ploaia ar stropi, cu stropii grei de ploaie,
Ființa mea sub ei va fi, ființa cea vioaie,
Și tu mereu fii bucuros, în orice încercare,
Privește dincolo de vremi, Isus Hristos apare.

De vor veni clipe pustii, voi merge prin credință,
Voi bea din apele ce-s vii, să am doar biruință,
Izvor de viață e Isus, pustiul când apare,
Să nu te temi nici tu în el, Iubirea Lui e mare.

Iar dacă se vor tulbura, întinse mări de ape,
Până la capăt voi vâsli, el este-atât de-aproape,
Nici tu în larg să nu oprești, în barca vieții tale,
Este Isus... nu va lăsa, ca să oprești în vale.

Când vântul iar va fluiera, eu voi privi spre soare,
Din El va coborâ alin, s-aducă alinare,
Și tu privirea să ridici, să simți de sus fiorul,
Ce poate inimi alina, alină el și dorul.

Orice-ar veni... de El mă țin, la cruce stau întruna,
Atunci pe nor când va veni, vreau să primesc cununa,
Și tu stai neclintit mereu, când lupta-i grea... e mare,
Ca să fii gata de un zbor, în zi de sărbătoare.
Amin