La umbra dragostei divine,
Mi-e desfătare timpul greu,
Cu lacrimi îmi adăp suspinul,
Dar nu ma las de Dumnezeu.
Urc treapta grea să uit durerea,
Ce mă rănea ca să opresc,
Nu voi opri... în piept îmi arde,
Un dor căci eu cu foc iubesc.
Sub soare viu mi-e alergarea,
Zaduful vre-a mă nimici,
Dar nu ma tem... în zbor mi-e visul,
Ce nimenea nu-l va opri.
Pe aripi sfinte astăzi zboară,
E zborul către veșnicii,
De neoprit când iarăși vine,
Acele vremi cu-a lor pustii.
Aștept tăcut în încărcare,
Să urc în ea mai sus doresc,
Cu glasul meu deschid și cerul,
Putere sfântă să primesc.
La un hotar de neputință,
Ajung în viață uneori,
Dar strig la El să-mi stea-nainte,
Ca să privesc doar după zori.
Mi-e inima plină de vise,
Ce zboară... zboară ne-ncetat,
Chiar dacă norii se adună,
Prin greul lor mereu mă zbat.
Străbat și munții, și pustia,
În urma las ce-i dureros,
Căci mă așteaptă veșnicia,
Și-al meu prieten... El... Hristos.
Amin