Omule... . ce ai în tine,
Tu sădesti pe-acest pământ,
Nu poți dărui iubire,
De porți ura chear și-n gând.

Nu poți ca să ai nici milă,
De în viață nu poți fi,
Un samaritean odată,
Mila te va părăsi.

Nu poți omule în viață,
Tu creștin să te numești,
De nu ai în urmă fapte,
Fără ca să te fălești.

De nu știi cine-i orfanul,
Vaduva de nu o știi,
De nu dai o vorbă bună,
De n-ai dragostea dintâi.

Nu poți ca să ai un nume,
Care-l dă doar Dumnezeu,
De nu plângi cu cel ce plânge,
De nu știi tu greul său.

De n-arunci pâinea pe ape,
N-ai în tine ce e sfânt,
Căci cei sfinții în urmă lasă,
O lumină pe pământ.

Dacă nu primești mustrarea,
Mare este eul tău,
Dar și dragostea de sine,
Rob te face-a celui rău.

Cercetează-te îndată,
Ca să vezi trăirea ta,
Este pentru Împăratul? ,
Sau spre moarte-aleargă ea.

Ia aminte astăzi bine,
Timpul este la sfârșit,
Scurt e cel de pregătire,
Ca să fii tu mântuit.

Nu religia ți-aduce,
Mântuirea cea de sus,
Ci trăirea vieții tale,
De o ai tu cu Isus.
Amin