Vom părăsi această lume,
O clipă vie va veni,
Vor învia atunci și morții,
Pe Domnul pentru-al întâlni.

Vom părăsi și suferința,
Ce numai lacrimi ne-a adus,
O veșnicie-n fericire,
Vom fi în ceruri cu Isus.

Vom părăsi și apăsarea,
În urmă va rămâne ea,
Și Vom cuprinde-acea odihnă,
Vre-o dat sfârșit ce n-ar avea.

Ne vom plimba pe străzi de aur,
Acolo unde nu mai sunt,
Aceste lacrimile-amare,
Care frământ-acest pământ.

Vom părăsi îngrijorarea,
Ce-n față azi s-a așternut,
Vom părăsi chiar și pustiul,
Căci vom cunoașe-un început.

Nu va mai fi amărăciunea,
Ce-a-nvăluit acest pământ,
Ne vom scălda în fericire,
Cu cei ce-s sfinți... în locul sfânt.

Vom fi departe de durere,
De munții ce s-au înălțat,
De apele ce-s tulburate,
De tot ce-aici ne-a tulburat.

Și vom cunoaște bucuria,
Ce n-are-apus... e-un infinit,
Atât de-aproape este clipa,
În care vine un sfârșit.
Amin