Câtă vreme se mai poate,
Zorii cât azi mai răsar,
Câtă vreme se aude,
Un cuvânt ce-i plin de har,
Pocăiți-vă popoare,
Ziua Domnului va fi,
Nu e azi în depărtare,
Voi cu cine-n ea ve-ți fi.

Cât din Stâncă se mai scurge,
Harul cel îmbelșugat,
Cât în noapte-i vie luna,
Să vezi urma ce-a lăsat,
Suferința Celui care,
Pentru tine s-a jertfit,
Vino de pe căi străine,
Ca să fii tu mântuit.

Cât mai astăzi se aude,
Cursul apelor de mai,
Care răcoresc pustiul,
Teama tu în el să n-ai,
La loc larg te scoate Domnul,
Aripi vrea ca să îți dea,
Ia aminte-aceasta vreme,
Scurta e... nu-l refuza.

Câtă vreme se mai strigă,
Harul cât e mai văzut,
Cât El mai desparte ape,
Nu te-ascunde... nu stă mut,
Vino jos la poala crucii,
Ca odihnă să găsești,
Stai smerit în cercetare,
Bucurie să primești.

Cât mai ziua se arătă,
Ai primit un dar de sus,
Vreme pentru pocăință,
De-a fi frate cu Isus,
Nu mai zăbovi o clipă,
Viața este un pustiu,
Nu mai pribegi căci poate,
Să apară un târziu.

Vino azi la fericire,
Să-l cunoști cu adevărat,
Pe Isus... pe Salvatorul,
Care-a fost crucificat,
Vrea o inimă curată,
Ca să ai când va veni,
Nu mai sta... grăbește-ți pasul,
Vine Cel ce va veni.
Amin