Tu ești lumina dintre stele,
În noaptea vremurilor reci,
Nepăsător pe lângă inimi,
Care te-adoră... Tu nu treci.

Dai bucuria mântuirii,
Acelor care-adânc suspin,
Prezența Ta e vindecare,
Ea este viață... e alin.

Tu ești ca stropul cel de rouă,
Sub soarele pe cer... încins,
Stingi dorurile ce-s aprinse,
Cu-al Tăi fior divin i-atingi.

Deschizi morminte căci ești viață,
Bătaie inimilor dai,
Care-au găsit în Tine pace,
Dar și un colț divin... e Rai.

Tu ești ca hrana-n vremi greoaie,
Din Tine toți se pot hrăni,
Cuvântul Tău în veci e viață,
Bogat în toate el va fi.

El este viu, el este veșnic,
Prin Duhul sfânt Tu l-ai lăsat,
Cuvântul Tău nu-i o poveste,
Și morții el a înviat.

Tu ești minunea-ntruchipată,
Ce dăruită ea ne-a fost,
Ca să salveze omenirea,
Pământului să dea un rost.

În dar ne-ai dat o veșnicie,
Atunci pe cruce când mureai,
Ne-ai dăruit o-mpărăie,
Sub crucea grea când Tu tăceai.

Tu ești nădejdea vie-ntoate,
Vre-o dată nu ne-ai părăsit,
Ne-ai ridicat pe adevărul,
Cu viața Ta ce l-ai vestit.

O Doamne Dumnezeul slavei,
Te așteptăm cu-atâta dor,
Să-ți ei mireasa-Mpodobită,
Să o înalți la cer în zbor.
Amin