Zăvorul inimii
autor. Diana G. U

Zăvorul inimii să-ți fie,
Închis când iar va încerca,
Să intre ura sau mândria,
De vei deschide... vor intra.

În mâna lor e moartea cruntă,
Care te poate nimici,
Să nu deschizi vre-o dată ușa,
Cu ele poți tu doar muri.

În fața celor trecătoare,
Care sclipesc acest pământ,
Închide ochii căci sclipirea,
E ca bătaia cea de vânt.

Te va purta prin grea pustie,
Doar prin zăduful arzător,
Și nu vei fi cu cel ce urcă,
Vei fi cu cei care cobor.

Deschide-ți inima în fața,
Valorilor ce sunt cerești,
În fața milei și iubirii,
Să-nveți ca Domnul să iubești.

Urmează glasul plin de doruri,
De dor de Patria de sus,
Un dor te tine treaz în noapte,
Ca să veghezi umil... supus.

Deschide-ți sufletul în grabă,
Sub cerul care e senin,
Ca să primești o alinare,
Fiorul Duhului divin.

Și vei simți prezența sfântă,
Care te poate-nviora,
Ea este darul cel de viață,
Care doar ceru-l poate da.
Amin