Chiar dacă mi-e calea doar gustul amar,
Cu lacrimi udată întruna,
Nu las sa stea timpul vre-o dată hotar,
Cu Domnul mereu sunt eu una.

Chiar dacă sunt stele-ascunse de nori,
Pe El eu îl văd printre stele,
Privindu-l... al dragostei calzi... vii fiori,
Mă-nalță în clipele grele.

Chiar dacă suspine aici voi gusta,
Speranța vre-o dată nu moare,
În visele mele mereu voi zbura,
Spre plaiuri ce sunt o splendoare.

Acolo iubirea aș vrea să-ntâlnesc,
În Țara promisă odată,
Acolo doresc eu în veci s-odihnesc,
La pieptul iubitului Tată.

Chiar dacă sunt zilele pline de nori,
Văd cerul aproape de mine,
Căci gândul și dorul mă duce în zbor,
Spre cele ce sunt doar divine.

Chiar dacă-ntristarea se-arată ades,
În inimă am bucurie,
Căci inima are un vis ce e viu,
Acel de-a ajunge-n vecie.
Amin