Credința n-are strop de frică,
Nu te coboară... te ridică,
Este lumina-n miez de noapte,
Alungă umbre dar și șoapte.
Credința este o comoară,
Este spre ceruri ea o scară,
E biruință... izbăvire,
E dăruită din iubire.
Credința este doar putere,
Ea este milă... mângâiere,
Este-o lumină la răscruce,
Speranța vie ea aduce.
E haina ei strălucitoare,
Credința este ca o floare,
Când este-n inimă purtată,
Nu se va pierde niciodată.
Credința n-are îndoială,
N-are mândrie și nici fală,
E ca și apa din izvoare,
Curată și vindecătoare.
Ea este râul cel de viață,
E bucuria de pe față,
Credința este o lumină,
Își are vremea doar senină.
Ea este-ntruna doar curata,
Credința n-are nici-o pată,
Ea mută munții, desparte ape,
Aduce cerul mai aproape.
În rugăciune-i biruință,
Ești ascultat doar prin credință,
Vezi un apus și-un răsărit,
De crezi ești cel mai fericit.
Amin