Îți scriu azi ție scumpă viață,
Vreau să te-ntreb... de ce grăbești? ,
De ce adesea printre lacrimi,
Ma duci... de ce ma obosești?

Îți scriu azi ție căci mi-e gândul,
La tot ce tu doar mi-ai adus,
Atât de multe clipe grele,
De mine tu nu le-ai ascuns.

Îți criu un rând azi pe hârtie,
Tu să citești... nu ocoli,
Ascultă-mă... îți spun în strigăt,
Eu nu ma tem... te voi trai.

În gândul meu e-un vis ce zboară,
Pe-a sale aripi urc și eu,
Un zbor îmi stă mereu în față,
Prin Tine zbor spre Dumnezeu.

Și nu ma tem de-a tale valuri,
Cu El prin ele trec ușor,
Ma ține Domnul meu de mână,
Cu el vre-o dată nu cobor.

Ascultă viață-mi este glasul,
Doar obosit de greul tău,
Dar n-o sa tac... îl cânt întruna,
Pe-al meu Stăpân... pe Dumnezeu.

Prin tine trec cu ușurință,
Oricât ai fi tu viață grea,
Căci mă-nsoțește bucuria,
Care sfârșit nu va avea.

Pe drumul tău cel de durere,
Doar vindecare pot găsi,
Căci sunt sub harul mântuirii,
În mântuire voi sfârși.
Amin