Ce-aș face oare fără Tine,
În clipele când eu suspin,
Căci numai Tu mi-aduci în ele,
O mângâiere și alin.

Ce-aș face oare fără harul,
Ce îl reverși neâncetat,
Când noaptea Doamne vine iarăși,
Să fiu ar vrea doar tulburat.

Ce-aș face oare fără mila,
Văzută pe o cruce grea,
Ce-aș face eu fără iubirea,
Văzută-n dealul Golgota.

Atunci când cuiele-ți străpunse,
A tale brațe ce-au vărsat,
Un sânge azi ce-aduce viață,
Și-al meu păcat el la spălat.

Ce-aș face oare-n drumul vieții,
Fără lumina cea de sus,
Când întunericul răcnește,
Dorind să-i fiu doar lui supus.

Ce-aș fi fără iubirea vie,
Ce-nvioreaza Duhul meu,
Ce nu mă lasă nici-o clipă,
Să duc aici ce este greu.

Ea nu mă lasă nici în noapte,
Lumina îmi aduce ea,
Ea este dragostea văzută,
Pe-un vârf de deal... pe Golgota.

Ce-aș face oare fără Tine,
O Doamne eu... m-aș rătăci,
Nici urma cea plină de viață,
Fără de har nu aș găsi.
Amin