Atinge-mi gura cu cărbunele cel sfânt,
Și buzele-mi murdare spală-le prin jar,
Pune-mi în suflet o cântare nouă și cuvânt,
Să pot vesti iubirea Ta și al Tău har.
Sărută ochii mei încețoșați de-atâta plâns,
Cu un sărut de Tată iubitor,
Și fă-i să vadă iar al slavei Tale necuprins,
Dă-mi aripi noi să pot mai sus să zbor.
Mă mângâie pe fruntea ‘ngrijorată,
Și fă ca frica și-ndoiala să dispară,
Îmbracă-mă ‘n credința cea dintâi, de altă dată,
Și ‘nmugurește-mă din nou în Primăvară.