MĂRTURISIRE
În urmă las anii cheltuiți
Cu noaptea disperării,
Chemarea celor ce m-au amăgit mereu
Spunând că am timp pentru Dumnezeu.
Azi, îmi reamintesc întâlnirea
Când sub un cer albastru fără nori
Mi-a fost turnată în inimă iubirea
Și fericirea vieții noi.
Acum când totul e descoperit
Și peste tot lumina
Păcatul, falsul e zdrobit
Și răul și minciuna.
Deacum pot crește prosperând
În adevăr și soare
Că n-am văzut și acuma văd
Și-n luptă mă avânt și-n măreață splendoare.
Voi spune tuturor, nu voi tăcea
Ce minunată e iubirea Sa
Ce mă-nconjoară, și merg cântând pe cale
Din inimă, din gând răsune "Osanale".
Mă bucur azi în Dumnezeul meu
Ce ma izbăvit de temeri
În cetate mi se spune din partea Sa
Caută cu dinadins, fața Mea.
De nu voi avea putere
Să pot face fapte mari
Am har în slăbiciuni
Ca să fac doar fapte bune.
De ți-oi sluji cu dor și lacrimi
În multele încercări și uneltiri
Dar să te am adânc ascuns în piept
N-ar fi prea mult o viață-ntreagă, Mire să te aștept!
În mii de cioburi "eul"
Fără regret din iubire-l sfărm
Ca dintr-un vas plăcut mirul
Să curgă întruna pe capul lui Isus.
La ale sale picioare vărs
Iubirea-mi mireasma divină.
Căci partea cea bună mi-am ales,
Ce nu-mi va fi luată.
Nici măreție, nici bogăție
Nu-ți cer în astă lume
Învață-mă să ascult smerită
Și să-mi cunosc dependența de Tine, Doamne.
O sfinte Tată, dă nădejdea ce o am eu
La toți ce azi m-au ascultat
Revarsă același râu de milă
Peste cei ce-n casa Ta au intrat.
Experiența întoarcerii mele la Domnul,a născut această poezie.