Mă rog

În pacea serii o rugă înalţ,
Trecută prin focul iubirii,
Zăvoare prind grijilor lanţ,
Galben amurgul e pază privirii.

Fac loc înserării să curgă în mine,
Pe firul de gând ce pânza îşi ţese,
Din ochiul de ape cu ciuture pline,
Şuvoiul atâtor suspine să verse.

Cămări ferecate încet se descuie,
Cu cheia ascunsă în sân de fecioară,
Lumină şi rază-n aceiaşi făclie,
În brâu se încing de-a dorului pară.

Cresc aripi iubirii cu albe conture,
Plecată privirea sub pleoape învie,
Din zarea cea largă în lină robire,
O clipa ce-n rugă o-nchin veşniciei...

Mă rog, în pacea serii care urcă
Sus la izvoare pe-a cerului fuştei,
Pe-a firului dor, din hrana cerească
Cu harul să-mi umple ai inimii stei,

Adâncuri cureţe, de vânt tulburate,
Deschisă-ndurării o cale a-mi ţine,
Sus steagul nădejdii, în straie curate,
Cu firea-ngenunche pe-altare divine,

Revărsă-mi Părinte un râu de lumină,
Ca floarea însetată când roua sărută,
Nesfârşita Ta pace să sorb în hodină,
În picurii albi sub tâmpla-mi căruntă...

Mi-e sfântă visarea în liniştea serii,
Pe drumul de-ntros în cântec rodeşte
Şi scaldă în raze fierbinţi-amărui,
Un mugur de rouă ce-l las să se zvânte…

Dator rămân tăcerii privind înainte,
Mângâiat de pământ şi-al tronului cer,
Ca la-nceputuri când nu erau cuvinte,
Doar clipei grăbite să stea îi mai cer,

De strajă cu îngeri din ceru-n tăcere,
Fărâme de lacrămi şi rugi se unesc,
E preţul ce visul statornic îşi cere,
Să sap mai adânc …înalt să clădesc!


09.09.2009