Nu poți a te-nălța mai tare, mai luminos și mai curat
decât atunci când după tine înalți pe cel neajutorat;
dar nici mai josnic niciodată nu poți să fii și mai mișel
decât când înjosești pe altul ca tu să te ridici pe el.

Nu poți fi mai frumos ca-n clipa când te despoi mărinimos
să-ți dai podoaba ta altuia s-apară dânsul mai frumos;
dar nici urât și mai netrebnic nu ești ca-n clipa când
dezbraci de meritele lui pe altul ca tu mai mândru să te faci.

Nu poți fi mai bun niciodată decât când te smerești jertfind
să poată darul să-ți primească, neumilit, cel suferind;
dar nici mai rău nu ești ca-n vremea când te mândrești c-ai miluit
făcând pe cel silit să-ți ceară de două ori nenorocit.

Nu poți fi mai bogat vreodată ca-n vremea când știi să-ți desfaci
în taină inima și mâna spre-a ferici pe cei săraci;
dar nici mai vrednic de osândă nu poți să fii și nici mai rău
decât atunci când spre-al tău bine nefericești pe-un frate-al tău.