Nebănuite stihuri,cuvânt de colindă,
îţi vin acum în casă cu blagoslovire...
Deschide,deschide uşa,frate creştine,
priveşte cum ard în flăcări de-iubire.

Din Scriptura preadulce,silabele calde
în rime coboară,tremură şi sună
când cerul îşi scutură petalele albe
şi ninge prin ţara cu raze de lună.

Când îngeri păşesc pe căi neumblate
şi heruvimii tămaiaza înalt.
când harul sfânt tremură şi arde
şi-n stihuri pogoară mireasmă de nard.

Versul cel dulce duios cântă şi-alina,
din ochii Presfintei o lacrima cade,
mâna smerită la icoane se-nchină
pe nori albi de stele Parintele şade.

Priveşte cum ard şi pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
deschide,deschide uşa, creştine,
bate la suflet cuvânt din Psaltire.