Nu mai este osândire!
Domnul meu când Te-am chemat
În casa mea ai venit
Și cu lacrimile mele
Picioarele Ți-am stropit
Și cu mirul picurat
Din inima ce ai străpuns
Ca Maria Domnul meu
Picioarele Ți-le am uns
Ai venit cu Duh de pace
Și ne-ai mântuit
Cu atâta bunătate
Pe toți ce I-ai întâlnit
Ai făcut poteci pe ape
Și ai vindecat
Duhuri, hoarde, legiuni
În mare le-ai aruncat
Din cea mai săracă barcă
Vântul marea ai oprit
Și ele Te au ascultat
Fiindcă Tu le-ai făurit
Mă aplec iubite Domn
Cu adâncă mulțumire
În Cuvânt eu am găsit
Că nu mai am osândire. Amin