INALTAREA



După ce le-a vorbit de o putere,
Ce le va fi ajutor şi mângâiere,
Isus pe apostoli i-a binecuvântat.
Şi din mijlocul lor la cer s-a-nălţat.

Cu durere-n inimă priveau după Isus,
Cum se ridică din ce în ce mai sus.
Un nor pufos L-a ascuns de ochii lor,
Ei priveau cu nostalgie dup-acel nor.

Şi cum priveau cerul îngânduraţi,
Au apărut în haine albe îmbrăcaţi,
Doi bărbaţi şi-au fost întrebaţi:
„Bărbaţi Galileeni, de ce staţi... "
Şi spre cer îndelung vă uitaţi?

Acest Isus, care la cer S-a-nălţat,
Din mijlocul vostru acum urcat.
Cum L-aţi văzut la cer mergând
Va reveni în acelaşi fel pe pământ.

Şi după cum le promisese înainte Isus,
Apostoli apoi au primit putere de sus.
Au pornit cu puterea Duhului Sfânt,
In lung şi-n lat să cutreiere pe pământ.

Apostolii au plecat să vestească
Lumii întregi, de Împărăţia cerească.
Să ducă evanghelia binecuvântată,
Să afle de mântuire orice inima legată.

Ca să fie rupte toate legăturile străine,
Să fie căutat Isus, Cel ce poate s-aline,
Cel ce scoate sufletele din moarte,
Cel despre care ne spune Sfânta Carte.

Au trecut ani şi ani de la-nălţare,
Cerul privim să vedem când El apare...
Ştim că va reveni curând pe nor,
De clipa aceea, ne este mare dor.

Ajută-mă, Doamne, să fiu curăţită,
Să nu ajung răpusă de vreo ispită.
Ajută-mă, Doamne, să fiu pregătită,
Să nu mă respingi, să pot fi răpită.

Amin!