Cine a crezut ce ni se vestise?
Braţ de Dumnezeu cine cunoscuse?
El - Lăstar sihastru şi Odraslă slabă,
Din pământ uscat, Mlădiţă firavă...

Fără frumuseţe, fără strălucire,
Ca s-ademenească a noastră privire,
Ca să ne surprindă, ca să ne atragă...
Și n-avea nimic care să ne placă...

Omul al durerii și al suferinței -
Felul său de viață și obișnuința...
Fără preț în inimi, părăsit de oameni...
Ne-am întors și fața, nu-L băgam în seamă...

Totuşi, suferinţa ne-a purtat-o-n spate
Şi-o credeam pedeapsă-n nume de Dreptate...
De durerea noastră Dânsul ne-a scutit
Şi-am crezut că este lovit şi smerit...

El era străpuns de-a noastre păcate,
În al nostru loc, zdrobit pentru toate...
Prin pedeapsa Lui, Pacea ne-a fost dată
Și prin Rana Lui, rana vindecată...

Rătăceam cu toții - miei fără de turmă...
Dar Păstorul nostru ne-a pornit pe urmă...
Ne-a unit într-ânsul, ne-a croit un drum
Și nelegiuirea ne-a schimbat-o-n scrum.

Chinuit cu sete și cu gura închisă,
Spre măcelărie - Jertfa ce-a ucisă... -
Cine se gândise că-i lovit de moarte
Pentru-a Lui iubire... ? Dar pentru păcate... ?

Pentru ale noastre, nu pentru-ale Lui,
Șters de pe pământul celor vii El fu...
Groapa-I e în neguri, între demni de ea,
Celui ce vreo vină pe pământ n-avea...

Domnul a găsit cale să-L zdrobească
Prin durere grea, să Se proslăvească...
El știind că după Jertfa Vieții - După! -
Va vedea Sămânța de urmași preascumpă... !

Va vedea El Rodul muncii a Lui Suflet,
Până-n locuinţa morţilor Lui umblet...
Ca în ploi de rouă peste-un lut crăpat,
De născuţii Jertfei fi-va-nviorat...

El pe mulţi va pune-n Fericită Stare,
Sfântă Demnitate, Binecuvântare...
Cunoscând Bătaia Inimii de Tată,
Inima le salte, neîmpovărată... !

El s-a dat pe Sine morții, fără preget,
Și-a fost pus la număr celor fărdelege -
El - Neprihănirea noastră fără vină,
Jertfa Păcii noastre, sfântă și sublimă...

Amin.