LUMINA

Dionisie Giuchici
vol. 1 - Domnul, nu eu!

Când priveşti pe bolţi oştirea ce-mpodobeşte decorul,
Pui adesea întrebarea: "Cine este Autorul?"
Cine-a pus în ele zorii şi lumina argintie?
Oşti de stele care cântă a luminii simfonie.

Fraţilor, de-această dată studiaţi vă rog retina,
Şi răspundeţi la-ntrebarea: Cine a făcut lumina?
Ia priviţi-o printre stele, luna cum străbate zarea,
Munţii ne-o ascund adesea, iar oglinda ei e marea.

Zori de zi pe ţărm de creste, astrul ca un foc aprins,
Răsăritul ne încântă, soarele e neînvins.
Ce plăcută e lumina, ce măreaţă sărbătoare
Când apare ea pe boltă, întunericul dispare.

Strălucire transparentă, străvezie sau opală,
Care pui nuanţa-n floare şi dulceaţa-n portocală
Zare care faci să crească firul verde până-n spic,
Cum să te numesc lumină? Absolutul? sau nimic?

Tunet care spinteci zarea ca o veşnică săgeată,
Care faci să deie norii ploaia binecuvântată.
Cine eşti? şi unde-ţi este stăvilarul uriaş?
Unde-i drumul care duce spre slăvitul tău locaş?

Unde-ţi este locuinţa sau limanul super-feeric?
Căci de mii de ani, lumină, tu străbaţi prin întuneric.
Din înalte orizonturi ai venit la noi în ceaţă,
Soare veşnic, lună plină, stea din zori de dimineaţă!

Te-ai lăsat de om captată să fii pusă în odăi,
Să fii binefăcătoare pentru buni şi pentru răi.
Să fii farul strălucirii peste văi în noapte plină,
Iar de nu, cu toţi prin bezne am pieri fără lumină.

Cartea Sfântă ne arată slava care ne-mpresoară,
Căci splendorile luminii de la DUMNEZEU coboară.
El a poruncit să fie universul, bolta plină,
Cu luceferi de tot felul şi cu stele de lumină.

El a zis: "Aşa să fie, să ţâşnească sus izvorul!"
Căci originea luminii este DOMNUL, Creatorul!
El e Soarele dreptăţii ce străbate infinitul,
El e Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul.

El priveşte prin căldura soarelui strălucitor,
La pământul nostru rece ca să-l facă roditor.
El întinde miază-noaptea peste golul depărtării,
Unde a căzut pământul, în prăpastia uitării.

Ah, dar care minte, oare poate astăzi să priceapă?
Cum dormeau în bezna rece, galaxiile în apă,
În această bătălie ce s-a dat în infinit,
De la începutul lumii DUMNEZEU a biruit.

Iată Duhul Lui cel veşnic, cum aprinde reflectoare,
În a patra zi pe boltă apăru măreţul soare.
Apoi Căile Lacteii, cu luminile-i frapante,
Ce puzderie de stele, ce măreţe diamante!

Iar mai jos, în partea stângă, constelaţia Centaur,
Ne arată miezul nopţii, cu luminile-i de aur.
DOAMNE, câtă măreţie! Orionul, Ursa Mare,
Stele, diferite stele strălucind pe-albastra zare!

Ce tablouri strălucite, ce picturi ornamentate!
Uite Cloşca (Găinuşa), sau un car cu patru roate.
Uite şi o stea polară, cheia codului imperic,
Care ne arată nordul, drum deschis prin întuneric.

Nord sau sud, sau alte stele care le alungă ceaţa
Iar Luceafărul din zare strigă: "Bună dimineaţa!"
Uită-te şi prin lunetă dacă ochiu-ţi este slab,
Ca să vezi format din stele frumuseţea unui Crab.

Lebădă, sau Leu, sau Vultur, peşti, sau alte chipuri sunt.
Când te uiţi de jos la stele, vezi figuri de pe pământ.
Dintre toate mi se pare cea mai clară dintre ele,
"Crucea sudului", numită "Crucea veşnică din stele."

Tragedia morţii Sale, suferinţa lui ISUS,
Crucea Golgotei şi-n astre ne-a fost arătată sus.
Ştiai că sunt asemeni stele, dragul meu, pe-albastrul firii
Care strălucesc de veacuri vestind taina mântuirii?

DUMNEZEU şi-a pus amprenta peste-ntreaga Lui grădină,
Universul străluceşte plin de slavă şi lumină.
Steaua care se iveşte, steaua ce s-a arătat,
Ne vesteşte şi ne spune: "S-a născut un împărat!"

"Avraame, -a zis DOMNUL-numără de eşti în stare
Galaxiile măreţe, stelele strălucitoare!"
Purtătorii de lumină botezaţi cu DUHUL SFÂNT,
Ca şi ele, fără număr se vor naşte pe pământ.

După cum e scris în Carte: "Scoală-te şi stai, veghează!
Căci ISUS Mântuitorul, căci Isus te luminează!"
Căci a Lui învăţătură e lumina din Scripturi,
Care luminează mintea la sărmanele făpturi.

Întunericul cel mare care-a fost în necuprins
S-a luptat cu Domnul nostru, însă DUMNEZEU l-a-nvins.
Iată soarele dreptăţii după patru mii de ani,
În a patra zi lumina a venit la cei sărmani.

Steaua dimineţii sfinte sau Luceafărul din zori,
Sau ISUS, LUMINA LUMII a venit la muritori.
De aceea fiţi lumină, în purtare, în Cuvânt,
Dovediţi că sunteţi neamul şi poporul Celui Sfânt.

Nu vă ruşinaţi de DOMNUL, căci şi stelele se-nchină!
Spuneţi celor ce-s în noapte căci HRISTOS ne dă lumină.
Fii ai nopţilor eterne, deşteptaţi-vă din somn!
Căci ISUS, LUMINA LUMII, este Salvator şi Domn!

Ochii voştri de ţărână văd lumină, văd paradă,
Însă El ar vrea şi ochii, ochii sufleteşti să vadă.
Conştiinţa, ochiul magic, e chemat să vadă zorii,
La cărarea mântuirii DOMNUL cheamă muritorii.

Căci mai este o lumină nevăzută, dar reală,
E lumina sau viaţa veşnică, spirituală.
DUMNEZEUL mântuirii, Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,
Care ţine, care face ceruri noi şi-un nou pământ.

Unde faţa Lui slăvită, veşnică, strălucitoare,
Va fi soarele măririi în viaţa viitoare,
Soare El, iar noi steluţe transparente, sclipitoare,
Sau luceferi plini de slavă luminaţi de-acelaşi Soare.

Veşnicie minunată, cum să te descriu la fraţi?
Căci şi eu te văd prin ceaţă peste munţii depărtaţi.
Mări de sticlă, mări de stele, mări de nesfârşită zare,
Tu eşti locul unde sfinţii vor trăi în sărbătoare.

Auroră străvezie, Paradis, frumoasă ţară,
Tu eşti cea mai strălucită, cea mai sfântă primăvară.
Iată câteva secvenţe dincolo de-a noastră tină,
Ah, dar omul tău lăuntric, este oare din lumină?

Luminat înseamnă paşnic, om supus şi om cuminte,
Plin de DUHUL SFÂNT, de pace, şi cu dragoste fierbinte.
Întuneric fără seamăn este ochiul celui rău,
Care strigă: "Nu e nimeni, nu-L cunosc pe Dumnezeu!"

Necredinţă, răutate, dacă n-ai în piept, răbdare,
Ia aminte, nu e bine, întunericul e mare.
Candela cu şapte braţe, sau dumnezeiescul sfeşnic,
E lumina transparentă de la Soarele cel veşnic.

Dacă n-ai în piept iubire, dacă n-ai nădejdea vie,
Dacă necredinţa creşte, şi s-a stins a ta făclie.
Dacă n-ai în tine zorii, conştiinţa luminată,
Vino ca să-ţi deie DOMNUL vindecarea aşteptată.

Leapădă-ţi a ta orbire, norul negru, norul gros,
Ştiinţa care te-ndepartă de lumina lui HRISTOS.
Patima, necurăţia, fapte care te-au robit,
Lasă-le şi-ntoarceţi faţa spre ISUS cel răstignit.

Fraţilor, să fim lumină, să fim plini de DUHUL SFÂNT!
Dezlegaţi de-a noastră fire care trage spre pământ.
DOMNUL VINE! ALELUIA! Plin de slavă şi lumină,
Să ieşim spre-ntâmpinare cu candela noastră plină.

AMIN