Nu e pe-a pocăinței cale
mereu frumos, mereu ușor
Uneori mai treci prin vale
rănit, iar rănile te dor

Nu sunt mereu zile senine
mai vin furtuni și ploi
Mai curg și lacrime amare
vin încercările șuvoi

Te multe ori te vezi cuprins
de stări și gânduri rele
Te vezi parcă uneori învins
și greu treci peste ele

Cuprins de oboseală uneori
purtând o grea povară
Parcă n-ai putere să te rogi
să-ți fie crucea mai ușoară

Dar asta-i crucea noastră
a celor ce suntem creștini
Uneori e grea, alteori ușoară
mai cu flori, mai cu spini

Însă peste toate e un soare
și-acela e Domnul Isus
Să ne-ncredem în El tare
și-așa vom trece orice stare
În lupta înspre Paradis.

Amin.