ÎNTÂIA ÎNVIERE

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

După ce un înger mare pe balaur l-a legat,
Sfinţii care dorm în DOMNUL dintre morţi au înviat.
Primul stol, sau prima ceaţă vor zbura lăsându-şi somnul,
Înspre norul plin de slavă, spre-al întâmpina pe DOMNUL.

Este prima înviere sau secolul următor,
Când va fi legat vrăjmaşul şi duşmanul sfinţilor.
După cum ISUS pronunţă: "Azi şi mâine voi lucra!
Iar a treia zi lucrarea sfântă se va termina!"

Şase mii de ani de trudă, iar al şaptelea, -Sabat-
Căci ISUS HRISTOS cu sfinţii în odihnă au intrat.
Este cea de-a treia stajă, când Stăpânul va veni,
Fericit e cel ce-aşteaptă pregătit aceea zi.

După cum a zis Isaia şi vestitul Solomon,
Cum va înflori pământul când HRISTOS va sta pe tron.
De la o margine la alta, de la munţi şi pân' la mări,
Va fi pace, va fi slavă, vor fi binecuvântări.

Marea de nisip, pustia, va fi marele grânar,
În deşert vor curge ape şi va fi belşug de har.
Atunci toţi îl vor cunoaşte pe al slavei împărat.
Pe ISUS HRISTOS, pe DOMNUL DUMNEZEUL minunat.

El va cârmui pământul cu toiagul Său de fier,
DUMNEZEUL nostru veşnic se va coborî din cer.
Sfinţii vor primi domnia împreună cu ISUS,
De la răsăritul zării până-n marele apus.

Lume fără de pumnale, fără arme de război,
Căci HRISTOS Mântuitorul, DUMNEZEU va fi cu noi.
Chiar şi lupii cei sălbatici, chiar şi leii cei greoi,
Vor fi blânzi, vor paşte iarbă ca şi turmele de oi.

Forţa care întărâtă porumbeii să se bată,
În aceea zi măreaţă în adânc va sta legată.
Nici un rău şi nici o ceartă, nici un duh de tulburare,
Căci ISUS HRISTOS domni-va peste neamuri şi popoare.

În Eden va fi cuprinsul ca şi cea dintâi grădină,
Paradis va fi pământul plin de slavă şi lumină.
De la Eufrat la Tigru, pân' la Rin şi pân' la Don,
De la Nil la Missisipi şi la fluviul Amazon.

De la marea de Marmara pân' la insula Hawai,
În al treilea mileniu globu-ntreg va fi un rai.
Căci blestemul de-altădată DOMNUL l-a îndepărtat,
Omenirea şi pământul va fi binecuvântat.

DUMNEZEU îi demonstrează neamului nelegiuit
Ca să ştie toţi ce-nseamnă să trăieşti neprihănit.
Ca să ştie toţi şi toate ce înseamnă ascultarea,
Care-şi are drept răsplată harul, binecuvântarea.

O mie de ani de pace şi de sfinte simfonii,
Oamenii cânta-vor: "Slavă Celui Sfânt din veşnicii!"
ALILUIA! tot pământul va suna, întreaga fire,
Munţi şi dealuri, văi şi râuri, toate vor cânta: "MĂRIRE!"

Sfinţii sau biruitorii, dup-a lui ISUS măsură,
La întâia înviere vor avea altă structură,
Vor purta aceleaşi chipuri şi structuri, dar transformate,
Corpuri fără de durere, fără boale şi păcate.

Alte legi şi alte simţuri şi dorinţa austere,
Ca şi îngerii din slavă noi vom fi la înviere.
Omul va putea să zboare ca săgeata în zenit,
Universul cu atracţii atunci va fi depăşit.

Căci a noastră navă mare este de la DUHUL SFÂNT,
Forţa care guvernează şi în cer şi pe pământ.
Vom fi ca ISUS, ca DOMNUL, având corp duhovnicesc,
După cum purtăm ţărâna, vom purta şi chip ceresc.

Va fi ceva impecabil, unicat în univers,
Oameni îngeri, îngeri oameni, căci păcatul ni s-a şters.
În acelaşi trup sub soare, se vor naşte încă fii,
Lumea care se-nmulţeşte după marile urgii.

Iar a treia parte doarme somnul cel liniştitor,
Până când HRISTOS, Cuvântul, le va fi judecător.
După mia cea de ani, va fi judecata mare,
Când vor învia toţi morţii, uriaşa adunare.

Tronul alb de judecată se va coborî de sus,
Căci Judecătorul lumii a fost rânduit ISUS.
Dar 'naintea judecăţii, Gog şi marele Magog,
Vor avea cu vechiul şarpe cel din urmă dialog.

Cea din urmă bătălie va fi extraordinară,
Căci balaurul cel mare din adânc e scos afară.
Răul peste tot pământul va lansa a lui doctrină,
Arătându-se mulţimii ca un înger de lumină.

Sfinţii nu-i ascultă glasul, dar mulţimea lui Magog,
I-au primit învăţătura falnicului pedagog.
Comandant de regimente şi legiuni încolonate,
Lucifer îşi instrueşte oştile nenumărate.

Ca să lupte pân' la sânge, pân' la ultima suflare,
Cu ISUS HRISTOS, cu DOMNUL, şi cu oastea Lui cea mare.
Adunându-se din larguri după cea dintâi elită,
Vrând să asalteze sfinţii şi cetatea preaiubită.

Dar un foc venit din sfere i-a topit pe răzvrătiţii
Să cunoască toţi că DOMNUL ocroteşte mântuiţii.
Diavolul rămase singur condamnat şi el pe loc,
A fost prins, şi-n chinul veşnic a fost aruncat în foc.

Iar pe urmă judecata i-a sortit pe cei trufaşi,
Miliardele de neamuri, ai vrăjmaşului urmaşi.
Care şi-au ales blestemul, partea stângă cu război,
Căci în partea dreaptă DOMNUL şi-a sortat a sale oi.

Cerul fizic şi pământul cu un trosnet vor pieri,
De căldura Lui cea mare, astrele se vor topi.
Veşnicia fericită va fi noul Paradis,
Iar eterna chinuire va fi veşnicul abis.

Întrebarea ce se pune peste-a omului putere,
Cine-s cei ce au favorul la întâia înviere?
Cine sunt şi ce condiţii ni se cere? ca să fim
O mie de ani cu DOMNUL, să-I cântăm şi să-I slujim.

Marele apostol scrie şi îi vede înviaţi
Pe cei ce-au luptat cu fiara şi au fost martirizaţi.
Fericirea îi înalţă pe aleşii terebinţi,
Ei în marea bătălie s-au luptat să fie sfinţi.

Ei au refuzat să poarte acel nume moralist,
Scris pe frunte sau pe mână, numele lui antichrist.
Ei au preferat să moară, dar să-şi apere credinţa,
Dovedindu-le la oameni ce înseamnă pocăinţa.

Lumea îi numea nebuni şi fanatici rătăciţi,
Neştiind că ei sunt ceata, credincioşii fericiţi.
Crucea lor era greoaie, însă n-au lăsat-o jos,
Ei au suferit ocara ca şi DOMNUL lor HRISTOS.

Haina şi-au păstrat-o sfântă, albă, fără zbârcituri,
Ei şi-au construit modelul după Sfintele Scripturi.
Nu s-au lepădat de DOMNUL când au fost la încercare,
Ei au dus pe umeri jugul prin credinţă şi răbdare.

N-au hulit lucrarea sfântă, dimpotrivă au cerut
DOMNUL să le dea puterea ca la sfinţii din trecut.
Căci de fapt aceasta este piatra cea din temelie,
DUHUL SFÂNT, Puterea sfântă, forţa care ne învie.

DUMNEZEU e DUH, iar DUHUL pe HRISTOS L-a înviat,
Iar ISUS pe-ai Săi apostoli cu DUH SFÂNT ia botezat.
Laturile sunt egale, iar triunghiul este sfânt,
Cine nu acceptă totul, este biruit, înfrânt.

Este biruit oricine, chiar de-şi zice credincios,
Dacă nu se conformează după legea Lui HRISTOS.
Rătăciri sunt mari şi multe, oameni seci şi oameni goi,
Dar şi oameni care luptă să devină sfinţi, eroi.

Oameni care cer lucrarea, zi şi noapte stăruiesc,
Să le dea ISUS puterea harului dumnezeiesc.
Oameni care din morminte, la întâia înviere
Vor zbura în corpuri sfinte, plini de slavă şi putere.

Ca şi porumbeii zării, ca şi fulgii de ninsoare,
Căci va fi întreg văzduhul îmbrăcat în sărbătoare.
DOAMNE, ruga mea fierbinte este pentru cei de faţă,
Vrem cu toţi să prindem zorii în aceea dimineaţă.

Când cu glasul de Arhanghel răsuna-vei deşteptarea,
Dă-ne azi la toţi puterea care face transformarea!
Ştim că spusele Scripturii poartă-n ele împlinirea,
După toată cele scrise noi îţi aşteptăm venirea.

AMIN