CE SPUN PROFEŢII ?

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Ce Spun profeţii despre ziua
Când taina se va împlini,
Când DOMNUL, mântuirea noastră,
Cu mare slavă va veni?

Când va veni cu măreţie
Din cer, cu toată strălucirea,
Aşa cum Cartea Sfântă scrie
De ziua când va fi răpirea.

Când lumina-se-va Taborul
De strălucirea strălucirii,
Când ne-om lua cu toţii zborul
Spre soarele neprihănirii.

Când vom zbura ca porumbeii
Mai sus de galaxii sihastre,
Mai sus de Căile Lacteii,
Spre visul visurilor noastre.

Când glasul va striga în taină:
"Suiţi-vă aici în nor!
Voi care-aveţi cereasca haină
Şi sunteţi pregătiţi de zbor!"

Ca şi Enoh, ca şi Ilie,
Cu care, călăreţi şi cai,
Zburaţi spre marea veşnicie,
Spre fericitul nostru rai.

Voi oase care-aţi fost uscate
În praf, în pulbere, în lut,
Sunteţi de DUMNEZEU chemate
Căci timpul morţii a trecut!

Voi fraţi care-aţi vestit Cuvântul
Că DOMNUL iarăşi va veni,
Priviţi în sus, lăsaţi pământul,
Fiţi gata pentru-aceea zi!

Căci iată cea dintâi urgie
S-a dus, şi-a doua a trecut,
Iar cea de-a treia o să vie
Când răii vor plăti tribut.

Când pleava o va duce vântul
În locul care-i scris, "osândă",
Când noi vom părăsi pământul
Întrând în odăiţa sfântă.

Căci uite colo sus, Ţoarul,
Sau fraţii noştri din Gosen,
Cum stau acoperiţi cu harul
În noul strălucit Eden.

De ceasul încercării grele
Ei sunt scăpaţi, de orice chin,
Mai sus de nori, mai sus de stele,
Mai sus, e-un loc de pace plin.

Mai sus, căci jos Armaghedonul
Îşi spune ultimul cuvântul,
Topind şi fierul şi betonul,
Şi tot ce umple azi pământul.

Când Gog cu oastea lui cea mare
Va năvăli în Israel,
E-aproape ziua de salvare
Aşa cum scrie Ezechiel.

Căci iată câteva soroace
De care DOMNUL a vorbit,
Când oamenii vor cere pace,
Suntem aproape la sfârşit.

Când urâciunea pustiirii
Va-nlocui cu firea harul,
Suntem în pragul aţipirii
În pragul când s-a stins altarul.

O, DOAMNE câtă măreţie!
E-n Cartea sfântă, ca să ştim
Că cea din urmă profeţie
Ne spune să ne pocăim!

Ne spun şi tainele scripturii
Că suntem cea din urmă eră,
Ne-o spun şi semnele naturii
Şi jos, şi sus în atmosferă.

Ne-o spune neagra-nfometare,
Ne-o spune calul negru, fraţi,
Că nu-i departe ziua mare
Sau ziua când vom fi salvaţi.

Ne-o spune ciuma şi holera,
Ne-o spune "sida", dacă vreţi,
Căci despre foamete şi boale
E scris în Cartea cu profeţi.

Ne-o spune munţii de rachete,
Ne-o spun soldaţii înarmaţi,
Ne-o spune zborul spre planete
Că DOMNUL e aproape fraţi!

Priviţi în sus, priviţi îndemnul
Ce-i scris în Noul Testament!
Ca să cunoaşteţi care-i semnul
Măreţului eveniment.

Căci vestitorul primăverii
E frunza verde de smochin,
Priviţi spre tainele-arătării
Cum una după alta vin!

Cum toate parcă din cutie
Pe-aripa vremii s-au depus,
Tot ce vedeţi e profeţie
Că vine în curând ISUS!

Voi, soli ai binecuvântării,
Voi, fii ai Tatălui Divin,
Ce staţi în pragul aşteptării
Cu vasul, cu ulciorul plin,

Sunaţi din trâmbiţe măiestre!
Sunaţi, ca să dispară somnul!
La uşi închise şi ferestre
Să ştie toţi că vine DOMNUL!

Sunaţi de-acuma deşteptarea
Căci timpul a trecut, s-a dus,
Să ştie toată adunarea
Că vine în curând ISUS!

Sunaţi în cele cinci pridvoare!
Sunaţi la porţi, sunaţi pe zid!
Sunaţi într-una: "Deşteptare
Că vine Fiul lui David!"

El vine fraţii mei, fiţi gata!
Fiţi siguri, nu va zăbovi!
Strigaţi de-acuma: "Maranata!"
Căci DOMNUL ne va izbăvi.

Voi, fraţi, voi botezaţi în apă,
Grăbiţi şi cereţi DUHUL SFÂNT
Să nu rămâneţi jos în groapă
În ziua ceea, în mormânt.

Grăbiţi, căci iată timpul trece,
Deci cereţi haina cea promisă,
Căci ştiţi că cinci din cele zece
Au tot bătut la poarta-nchisă.

Şi Moise a rămas afară,
Şi oastea care a cârtit,
Voi fraţi nemulţumiţi din ţară
Nu fiţi cu duhul împietrit.

Nu faceţi ceartă şi ispită,
Nu faceţi dezbinare, fraţi,
Nu fiţi cu inima lipită
De scaunele pe care staţi,

Nu semănaţi în grâu neghină,
Învăţături ce nimicesc,
Acum când aşteptăm să vină
Al nostru Salvator ceresc.

Nu vă lăsaţi conduşi de fire,
Nu vă lăsaţi conduşi de "Eu",
Acum în pragul de răpire
Treziţi-vă din somnul greu!

Luaţi mantaua lui Ilie!
Luaţi puterea lui Samson!
Luaţi a lui ISUS făclie
Şi trâmbiţa lui Ghedeon!

Căci iată miezul nopţii, iată,
Păcatul, întuneric gros,
Pe tot pământul se arată
Vestind că e la uşi HRISTOS.

Dar tu mai stai în nepăsare
Acum când cerul s-a-negrit,
Când DOMNUL strigă; "Deşteptare
Căci iată timpul a fugit!"

Acum când toate ameninţă,
Când toate vânturile bat,
Să stingă duhul de credinţă,
Să stingă ce ISUS ne-a dat,

Acum când mii de duhuri rele
Se zbat ca spumele în vad,
Să-i amăgească, să-i înşele
Pe oameni, să îi ducă-n iad.

Acum când lumea se frământă
Tu Iona dormi de valuri dus,
Şi laşi împărăţia sfântă,
Şi laşi venirea lui ISUS.

Acum când fiecare filă
Te-ndeamnă astăzi prin Cuvânt,
Să cauţi cât mai există milă,
Să cauţi uleiul, DUHUL SFÂNT,

Şi mană, şi cereasca miere,
Şi vin, şi apa care-nvie,
Nu sta, ci de la DOMNUL cere
Să-ţi dea ce a promis şi ţie.

Nu sta în zdrenţele murdare,
Ca Bartimeu aruncă-ţi haina!
Căci DOMNUL în curând apare,
Curând se împlineşte taina.

Nu sta indiferent şi rece
Acum când harul te îmbie,
Căci vremea mântuirii trece
Şi vine cupa cu urgie.

Ca fiul ce s-a-ntors acasă
Smerit, spre Tatăl tău priveşte,
Căci uite, haina cea frumoasă
ISUS, chiar El ţi-o dăruieşte.

Şi scule, şi podoabe rare,
Eleazar sau DUHUL SFÂNT,
Căci DOMNUL multe daruri are
Ce-s scrise în al Său Cuvânt.

Să fie fără zbârcitură
Veşmântul, fără nici o pată,
Puterea sfântă din Scriptură
De ziua când ISUS se-arată.

Căci una, numai una este
Frumoasă ca şi trandafrii,
Ce stă în văi şi prinde veste
Că vine Mirele Iubirii.

Doar una, Porumbiţa dragă
Ce cântă noaptea în stejari,
Căci dorul de ISUS o leagă,
"Ah, Mire, oare când apari?"

Doar una care-i pregătită
Cu zimţi de aur şi ofir,
De ziua când va fi răpită
La muntele de nard şi mir.

Doar una, fraţilor, doar una,
La dreapta stă şi străluceşte,
Purtând pe fruntea ei cununa
Şi slava care-o însoţeşte.

Mireasa...prima înviere,
Sunt mulţi chemaţi, dar foarte rari
Sunt fraţii care au putere
Şi luptă ca să fie tari.

Căci "Doamne, Doamne", nu-i de-ajuns,
HRISTOS ne vrea mai mult, mai tare,
El dă din cerul sfânt răspuns
Acolo unde-i ascultare.

Acolo unde-i umilinţă,
Căci oameni mândri sunt destui
Ce zic că sunt la pocăinţă
Dar n-au puterea DOMNULUI.

Acolo unde nu-s păcate,
Acolo unde e HRISTOS,
Când noi le dăm întâietate
La fraţii care-s mai prejos.

Acolo unde nu-i zgârcire
Nici lăcomie de arginţi,
Când suntem gata cu grăbire,
Să-i ajutăm pe fraţii sfinţi.

Acolo unde toţi aşteaptă
Venirea lui ISUS pe nor,
Cu bogăţia lor nedreaptă
Sunt gata pentru ajutor.

Acolo unde sunt primite
Făpturile lui Dumnezeu,
De mame care-s pocăite
Ce nasc şi cresc copii cu greu.

Acolo unde se renunţă
La vin, la vicii personale,
Pe-aceştia DOMNUL îi anunţă
De ziua revenirii Sale.

Pe-aceştia care cu găleata
Aleargă ca să scoată apă,
I-aşteaptă DOMNUL cu răsplata,
I-aşteaptă şi din chin îi scapă.

Tu suflet care mă asculţi,
Eşti gata de întâmpinare?
Sau eşti în zdrenţe şi desculţ
Şi mergi spre judecata mare?


Întoarce-te şi-ndreaptă-ţi pasul
Spre cer, spre patria frumoasă,
Căci în curând sosi-va ceasul
Când DOMNUL ne va duce-acasă!

AMIN