În viața de creștin ades
Ni se spune că nu e tristețe
Că, dacă Domnul te-a ales,
Fața mereu fericită-ți este,

Dar totuși, nimeni nu vorbește
Despre cum e greu să râzi,
E greu să dai o bună veste,
E greu, când tu ai vrea să plângi.

Întreaga lume îți va zice
De ești trist, morocănos,
Că Hristos în tin'nu este,
Altfel ai fi bucuros.

Ceea ce nu-i chiar pe bune.
Se pare că ați cam uitat,
Și chiar și Biblia ne spune,
Cum și Isus a plâns odat'.

Deși știa prea bine-atunci
Că puterea-I aparține,
El a stat pe gânduri totuși,
Cu Maria lângă Sine,

Și, ca orice suflet blând,
A plâns cu lacrimi omenești
Și-a stat pe loc, așa, plângând
Ca tu să nu te îngrozești,

Să nu te sperii când te superi,
Când ceva te întristează,
Să nu te-aștepți la mari puteri
Căci ești doar un lut la bază,

Pe care Domnu-a înzestrat
Cu suflare din suflarea Lui
C-atunci când tu ești supărat,
Să vii înaintea Domnului

Să-I spui Lui ce te apasă,
Nu să fugi de tot ce simți
Ascunzându-te- sub masă
Făcându-te perfect, căci minți.

Viața noastră nu-i perfectă
Chiar de suntem credincioși.
Credința ne e încercată
Nu putem sta bucuroși.

Chiar de Biblia ne spune
Să privim cu bucurie
Căci Dumnezeu în foc ne pune
Tot pentru-a noastră zidire,

Nu e chiar așa ușor
Și nu trebuie să minți
Că stai bine în cuptor.
Spune sincer tot ce simți!

Dumnezeu oricum cunoaște
Deci pe cine păcălești?
Spune în sfânta rugăciune
În realitate ce trăiești.

Îți va face mult mai bine
Să-ți îmbrățișezi situația,
Decât să te ascunzi de lume,
Ascunzându-ți mereu fața.

Eu astăzi recunosc
Că nu e deloc ușor
În permanență să zâmbesc
Când înăuntru simt că mor.

Am încercat și eu, prea multă vreme
Să pozez viața perfectă
Pentru-a atrage multă lume,
Deși eu eram defectă.

Reparam mereu pe alții,
Dar eu rămâneam pe-afară.
M-ocupam de-alte relații,
Lăsând-o pe-a mea să piară.

Am avut dar vreun câștig?
Chiar deloc, mai rau mă doare.
Sufletul mi l-am lăsat în frig.
Mă distrugea orice-ncercare.

Am uitat că Dumnezeu
Mă cunoaște cel mai bine
Și încercam să-L mint mereu...
De fapt mințindu-mă pe mine.

Dar. . am încetat ca-n rugăciune
Să spun ce probleme am eu
Și-aminteam problemelor mele
Cât de mare-I Dumnezeu.

Te încurajez eu și pe tine
Să începi de azi, la fel,
Cunoscându-te mai bine,
Să-ți țintești ochii spre cer.

Și în grelele momente
Să nu te mai ascunzi în colț,
Să admiți c-ai sentimente
Și că-n Isus totul poți!

Nu e ușor, dar e posibil,
Fiindcă Domnul e cu tine.
Capul sus, chiar de-i oribil!
Vei trece peste tot cu bine.

Nu-i crede pe-acei ce spun
Că emoțiile-s drăcești
Și nu mai lua totul de bun
Altfel o să te răcești.

Și, în loc ca să trăiești
Sincer și mereu puternic,
Încet o să te prăbușești
Căzând jos în întuneric.

Ridică-ți capul sus și spune
Că ai emoții și ai plâns.
Fii sincer cu cei din lume,
Arată tot ce-n pumni ai strâns.

Abia atunci tu vei începe
Pentru cer să aduci rod.
Simțirea când n-o să te-nece
Ci o să te facă om.

Ține minte însă bine
Că Dumnezeu e tot pe tron.
Chiar de răul bate-n tine,
Tot Isus e în control.

Pe tine El te-a pus de-o parte
Deci nu trăi din sentimente!
Sunt un dar, ține-le-aproape,
Dar nu le mai da credite

Nici să te arunce jos,
În foc și groază și durere,
Nici să uiți pe-al tău Hristos,
Crezând doar în a ta putere.

Învață să le folosești
În scopuri bune și curate,
Pentru foloasele cerești
Pentru-a mări sfânta Cetate.

Amin.