CINE-MI POATE SPUNE?



Cine-mi poate spune, cât e până-n zori?
Unde e străjeru-n noapte, pe la cântători?
Cine anunță norul slavei dintre nori?
Ce pot spune despre toate niște cercetători?

Nu mai e mult din noapte, până zorii mijesc,
Străjeri-s prinși de somn, sunt frânți, picotesc.
Cocoșul cântă de trei ori, zorii-ncet se ivesc...
Tot mai dese semne ale Scripturii... vorbesc.

Luceafărul zorilor strălucind în eternitate,
Mai toarnă raza de har peste inimi secate,
De dureri zdrobite, ce caută, să fie iertate.
Şi-n adevărul luminii, să fie schimbate.

Când veni-va Isus, să-şi adune poporul,
Şi-n Ţara luminii să-le astâmpere dorul,
Pe străzi de cleștar va cânta sublim, corul,
Celor mântuiţi prin Har, Slăvind Creatorul.

Nu mai e mult şi-ntunericul repede trece,
Așteptarea apasă greu, fiorul nopţii e rece.
Soarele veşnic cu ale Lui raze ne petrece,
Fecioarele au candelele pline, gata să plece.

Să nu se stingă acea lumină din raza iubirii,
Umblați în neprihănire, uscând lăstarii firii.
Fiţi supuși în tot adevărul, în curăția sfințirii,
Nu vă abateți niciodată de pe calea mântuirii.

Doar Cel Prea Înalt ştie cât mai e pân-la zori,
El poate trimite ploi repezi sau negri nori.
Norul de Slavă poate să vină, când în groapă cobori,
Sau poate... să apară pe cer înainte ca să mori.

Oricât am cerceta, nimeni nu poate să ştie,
Care e ora... care-i clipa... în care Isus o să vie.
Numai Tatăl ne poate spune, numai El ştie.
El e Cel... ce-a pregătit vremurile ce-or să fie.

Amin!