**Poezia Mângâierii**

Într-un colț al lumii, unde vântul adie ușor,
Mă așez în liniște, cu sufletul ușor,
Mă rog și mă gândesc la bunătatea divină,
Care în vremuri de încercare, îmi aduce lumină.



În valurile vieții, în furtuni ce se abat,
Căutăm mângâiere, un refugiu neînfricat,
În Cuvântul sacru, găsim răspunsul,
Și în promisiunile Lui, descoperim sensul.



Biblia ne învață despre iubirea eternă,
Despre harul divin și despre lumina eternă,
Despre Mântuitorul care a venit să ne salveze,
Să ne ofere pace și să ne dezvăluie căile corecte.



Pe crucea de la Golgota, iubirea s-a jertfit,
Sângele ne-a curățat, și sufletele s-au mântuit,
În fiecare rugăciune, găsim puterea de a merge înainte,
În credință și speranță, în Duhul Sfânt ne regăsim.



În grădinile Edenului, unde totul a început,
În pădurile vechi, unde speranța a răsărit,
Găsim și acum, în fiecare zi și fiecare clipă,
Iubirea lui Dumnezeu, care ne oferă o viață frumoasă.



În mijlocul suferinței și al lacrimilor noastre,
Speranța este farul ce ne îndrumă pașii,
Când umbrele vieții par a ne învălui,
Lumina divină ne va călăuzi, ne va adăposti.



În fiecare moment de tăcere și reflecție,
Găsim în Cuvântul Lui, o adâncă învățătură,
Despre cum să iubim, să iertăm și să trăim,
În armonie și pace, în iubirea ce nu sfârșește.



Când cerul se îmbracă în culori de amurg,
Iubirea divină ne înconjoară, în noapte și zi,
Mângâierea Lui este al nostru adăpost,
În fiecare bătălie, în fiecare pas al drumului nostru.



Să ne amintim mereu de darul prețios,
De mângâierea și pacea pe care le aduce Hristos,
Să trăim cu credință, să iubim și să fim buni,
Să căutăm lumina divină în fiecare dintre noi.



În călătoria noastră, în orice loc am fi,
Mângâierea divină ne va însoți, ne va îmbărbăta,
Să păstrăm în inimă dragostea și speranța,
Și să trăim fiecare zi cu credință și mulțumire.