Unde ești? Pe ce cărări gândurile iar te poartă?
De ce temeri te frământă, de ce griji te copleșesc?
Nu știi tu că ți-e alături Dumnezeu Cel bun și sfânt?
Ai uitat că ai în jur oameni care te iubesc?
Ce mai faci? Tot te mai plângi că ți-e trupul obosit
Și că inima-ți suspină tânjind după tinerețe?
Oare nimeni nu ți-a spus cât ești tu de prețioasă
Și că toamna vieții poate să aducă frumusețe?
Ai primit încă o zi... Bucură-te... Ești în viață
Mai poți încă să zâmbești, poți să cânți, să scrii un vers
Mai ai harul să Te-apleci pe genunchi, în rugăciune
Să vorbești cu Cel ce-I Tată și Stăpân în univers!
Hai, aruncă-a ta povară unde-ai strâns îngrijorări
Și alungă astăzi teama într-o mare de uitare!
Tu ești fiică de-Împărat, ești o floare a iubirii
Și în lumea efemeră ești o... binecuvântare!

Vulcan-27-08-2024
Mary