Cine-ncepe să alerge
După stări și crezuri noi
Pierde-nvățătura dreaptă
Amăgit de altă șoaptă
Și se-ncurcă-n rele-apoi,
În multe păcate și noroi.

Alergarea după-acestea
Pierde orișice folos.
Pierzând dreapta-nvățătură
Care vine din Scriptură
Pierde harul lui Hristos,
Se-mpotmolește-n cele de jos.

Luptă să rămâi statornic
În credință și-n simțire,
Că de-ncepe prăbușirea
Nu îți mai ajungi menirea,
Nu mai poți avea oprire
Și-ajungi călăuzit de fire.

Dac-ajungi să pierzi credința,
Dac-ajungi să cazi din har,
Și nădejdea ți-e cenușă,
Vai, a mântuirii ușă
Nu se mai deschide iar
Și-ai să plângi atunci amar.

Nu că n-ar mai fi iertare
La Mântuitorul Blând
Cel ce pentru noi e „alfa”,
Dar, disprețuindu-I jertfa,
Tu n-o mai dorești nicicând
Și tot cazi păcătuind.

Copiii mei, iubiți cântarea
Și psalmii minunați, întruna.
Cântarea împreună cu iubirea
Vă va-nviora frumos trăirea,
Vă face viața dulce totdeauna
Și vă va-mpodobi cununa.
Amin.
(Marți, 11 mai 2021)