La Rugăciune

Când e timp de-nchinăciune
O, Doamne sfinte să m-ajuţi,
Să vin cu drag, la rugăciune
Şi vorbele, să mi le-asculţi.

Să-mi îndrept gândul la Tine
Şi sufletu-mi să Te dorească,
S-arunce lanţul, tot ce-l ţine,
Legat de firea pământească!

Genunchii, să mi-i plec sfios
Cu respect sacru la pământ,
Şi-având temere, cuviincios,
Că-i aşternutul Tău cel sfânt!

Să mi se-nalţe glasu-n rugă
Spre tronul milei şi-ndurării.
O! Iar îngerii cei răi să fugă
La glasul strigând, al iertării!

Şi când mâinile-mi voi ridica
’Nălţându-le pios spre ceruri,
Când glasu-mi, Te va striga
Ca toţi aleşii, de pe vremuri,

Milos... din slăvi de aur pline
Să fiu prin duhu-Ţi mângâiat,
Şi-odihnă să găseasc în Tine
Şi-n jugul cel bun de purtat!

Flavius Laurian Duverna
22 mai 2008