Locul de-nchinare.

Venind la locul de-nchinare
Să-ţi îndrepţi paşii cu sfială,
Căci pentru orice-ncumetare
Domnu-ţi va cere socoteală.

Când în sfântul locaş ai păşit
În respect sfânt să fii mereu,
Să-ţi pleci genunchii, smerit,
Închinându-te lui Dumnezeu.

Şi în pacea sfântă, în pioşie,
Să speri în marea-I îndurare,
Căci Domnul, toate le ştie,
Şi când stai jos şi la sculare.

Căci îngerii cei buni notează
Orice cuvânt şi-orice faptă,
Şi pentru tot ce raportează
Tu vei primi o plată dreaptă.

Şi pentru al Său viu Cuvânt,
Să ai constant o reverenţă,
Căci locul unde stai e sfânt
Păzit de veşnica-I prezenţă.

Ascultător, cu luare aminte
Să fii la El când se rosteşte,
Căci prin îndemnurile sfinte
Credinţa-n tine se-ntăreşte.

Prin zambetul ce faţa spune
Să răspandeşti dulcea iubire,
Zicând mereu cuvinte bune,
Cuvinte dulci, pentru zidire.

Ţinuta ce-ai, vestimentară,
Să-ţi dovedească modestia,
Şi prin podoaba exterioară
Sa nu-ţi predomine mândria.

Şi omul inimii, să fie ascuns
În slava aceea nepieritoare,
Ce se descopere îndeajuns
În dragoste, şi prin răbdare.

Căci un duh bland şi liniştit
E preţuit mult de Dumnezeu,
Şi-n orice timp, necontenit,
Să-I dovedeşti că-l ai mereu!

Flavius Laurian Duverna
24 mai 2008