Lepădarea de sine

S-a zis, că orişicine ar vrea
Astfel, să se judece cu tine,
Să-ţi ia şi haina, aşişderea,
Să-i laşi şi tot ce-ţi aparţine.

Să-i laşi, dacă el îşi doreşte,
Cămaşa, pe care o îmbraci,
Şi când cu ea el se-nveleşte
Să nu ai pizmă, rău să-i faci.

Şi dacă-n drum el te sileşte
Să mergi împreună o milă,
Nu pregeta, că-ţi obosesc
Picioarele; nu, să nu ai silă!

Să te-ntăreşti şi amândouă
Să-i împlinească ce-a dorit,
Î-n loc de-o milă, fie două
Să mergi cu el, cum a voit.

Şi-acelui ce-ţi cere, să-i dai
Să nu-i întorci spatele tău,
Să-l împrumuţi, dacă tu ai;
Altfel făcând, tu faci un rău.

Prin lepădarea cea de sine
Tu trebuie să demonstrezi,
Că dragostea există în tine,
Şi că veghezi şi priveghezi.

Flavius Laurian Duverna
24 mai 2008