La scăldătoarea Siloam

La scăldătoarea Siloam
A poposit Domnul odată,
La bolnavii... ce-aşteptau
Spre-a le fi apa tulburată.

Ei se uitau cu îngrijorare
La undele-i prea liniştite,
Ca iute în ea să se bage-
Pentru-a ieşi-nsănătoşite.

Circula în popor o vorbă
C-atunci când se tulbura,
De-un înger ea era atinsă
Când din cer, se pogora.

Primul care-n scăldătoare
Mişcarea apei, o atingea,
Se vindeca de orice boală
Pe care-n trup el o avea.

Acolo, era un biet bolnav
Ce-adăsta de multă vreme,
S-aibă-un sprijin, un ajutor
Cineva, îndată să-l cheme.

Când l-a văzut atunci Isus
L-a întrebat cu glas duios,
Ştiindu-i gândul ce-l avea:
-" Vrei să te faci sănătos?’’

- "Doamne,’’ abia a răspuns,
" Nu am pe nimeni în-ajutor,
Şi-altul intră în scăldătoare
Pân’să mă duc eu să cobor.’’

- " Ridică-te!" Domnul i-a zis
Şi ia-ţi patul tău şi umblă!"
Atunci sărind ca şi-un copil
A dispărut făcând o tumbă.

A fost atunci o zi de Sabat,
Când Domnul milă Şi-a făcut,
De trupul cel bolnav şi slab
Ce-o altă viaţă, şi-a-nceput.

Mai târziu, când l-a întâlnit
La Templu ca să se-nchine,
I-a reamintit, cu glas blajin:
- "Să ai grijă acum de tine!’’

" Vezi cum viaţa ţi-o trăieşti,
Să ai temere de Dumnezeu,
Căci altfel, nerespectându-L
Să nu ţi se-ntâmple mai rău!"

Flavius Laurian Duverna
24 mai 2008