Cu lacrime sub cruce, vin și mă căiesc
am greșit Isuse, nu te-am ascultat
Inima îmi plânge, simt că mă topesc
așa nu mai pot, vreau să fiu eliberat.

Am crezut că-n lume, voi afla plăcere
și am plecat pribeag, lumea m-a orbit
Și m-am trezit de-odată, plin de întristare
cu inima zdrobită și trupul ostenit.

Cerul care altădată, îmi era-nsorit
numai nori îmi este, decând te-am părăsit
Bucuria care, cândva mă-nsuflețea
azi, e numai zbucium și suferință grea.

Te-am întristat și n-aș mai merita iertare
prea murdară, mi-a fost purtarea mea
Dar iarăși îndrăznesc, sub a Ta cruce
căci mare încă este, îndurarea Ta.

Primește-mă din nou, Isuse bun la Tine
aceasta e dorința, în suflet ce o am
Și ține-mă legat, de Tin' pe veșnicie
să nu mai pot nicicând, în lume a pleca.