Minţim, cântând, și-așa plăcută-i gama
Vorbim în tot cu-atâta iscusinţă
Dar când trăim, ne arătăm arama
Căci a trăi ceea ce spui înseamnă pocăinţă.
Adesea ne-ntrebăm unii pe alții
Ne sfătuim... filozofăm frumos
Cuvintele ne pun de-o seamă cu-nțelepții
Dar faptele ne sunt departe de Hristos.
Nu este vorbă așa de înţeleaptă
Să poată-nlocui și fapta ce va fi
Căci de la pomul ce-i în floare se așteaptă
S-aducă rod, când flori nu vor mai fi.
Întoarce-ne, o, Doamne, cu inima spre Tine
Ca să vorbim mai mult, prin ceea ce trăim
Și să trăim în toate prin fapte de iubire,
Și-n tot ceea ce spunem, prin fapte să vorbim.
Amin.
Nu sunt eu autorul, dar am fost alături de scriitor într-o călătorie pe continentul African, când a fost scrisă această poezie de inspirație divină. Sper să te zidească. Fii binecuvântat/ă!