Dușmanul cel mai rău, ades,
A fost ajutat în vreun fel.
Cu pâinea ta ți l-ai cules,
Și-acuma-i rău de neînțeles,
Că omul josnic și mișel
Nimica n-are sfânt în el.

Celui rău de-i dai un deget,
El ți-apucă mâna-ntreagă.
Dacă-l lași să stea la ușă,
Te împroașcă cu cenușă
Și după masă se bagă,
Și, de poate, te și leagă.

Dacă-i dai un ban, el vine,
Ca să-ți fure punga plină.
Decât cu-cel fără rușine
Cu-animalul e mai bine.
Că nu-i mai lacomă-o jivină
Ca omul cu inima haină.

Răul rău este în toate.
Că e rău peste măsură
Și în față și în spate.
Peste tot pe unde poate,
Din casă, el te fură
Iar pe-afară te înjură.

De-i aproape, te aprinde,
Ca să arzi cu tot ce ai.
Când e departe te vinde,
Că-ți vrea bine, el pretinde.
Sigur, nu ajunge-n rai,
Soarta lui este un vai.

De-aceasta nu te mira,
Doar prin har ești mântuit.
Și tu poți ușor cădea,
De-ncetezi a mai veghea.
Domnul totuși te-a iubit.
Rămâi credincios smerit.
Amin.
(Duminică, 10 mai 2020)