Anii trec la fel în lume, cât de triști sau veseli par,
numai prea greu și-i petrece omul cel cu trai amar
și prea dulci și-i duce omul cel cu traiul prea ușor,
însă alta fiind viața, - alta-i veșnicia lor.
Nu te prea-ntrista când anii ți-i petreci mereu plângând,
când aștepți mereu o rază - și te-ngropi tot așteptând,
cât de lungi să-ți pară anii, așteptând pe cel senin
vine-o zi când Bucuria te va răsplăti deplin.
Nu te prea făli când anii ți-i petreci prea fericit,
visu-acesta se sfârșește prea curând și prea cumplit...
Cât de scurți să-ți pară anii risipiți în trai nebun,
vine-o zi când toate-aceste stele nebunești apun.
Trec și anii tăi ca norii cei ușori pe-aripi de vânt,
ori cu norii grei târându-ți neagră umbra spre mormânt,
orișicum ți-ar fi viața - doar atunci îi ai folos,
când toți anii ei ți-i dărui ascultării de Hristos.