Frunze, frunze, frunze, sub copacii goi,
alergând pe vânturi, putrezind în ploi.
Din mirajul vieții astăzi ce-a rămas?
Frunze, frunze, frunze, doruri fără glas.

Aripi, aripi, aripi, zboruri de clăbuc...
Clipe călătoare către zări se duc.
Cine să le-ntoarcă lângă inimi reci?
Aripi, aripi, aripi ce se duc pe veci.

Umbre, umbre, umbre, în amurg se cern.
Peste ramuri goale rând pe rând se-aștern.
Bucurii și visuri unde sunt acum?
Umbre, umbre, umbre, amintiri și scrum.

Cerul, Cerul, Cerul te-a chemat mereu;
sângera pe cruce Omul Dumnezeu.
O, de-ai vrea să-ți șteargă rana Celui Rău,
Cerul, Cerul, Cerul azi ar fi al tău.