Divina chemare
autor: Nichifor Nicu
12/09/2024

Divina chemare se-aude de-o vreme
Și tot îmi vorbește prin ea, Dumnezeu.
Îmi spune puternic și clar: Nu te teme!
Căci fost-Am cu tine și sunt, fiul Meu.

Divina chemare răsună în suflet,
În minte și-n duh mă pătrunde mereu.
O simt cum lucrează puternic în cuget,
Simt vocea divină a Domnului meu.

Divina chemare e-o taină măreață
Și-i grea de-nțeles aici pe pământ.
Dar ea mă conduce spre sfântă viață
În brațul puternic al Domnului Sfânt.

Divina chemare mă cheamă-n slujire
Și vrea să-mi ofere un nou început.
Ea vrea să lucrez în deplină iubire
Să fiu de folos celui slab și căzut.

Divina chemare e ușa spre harul
De-a fi de folos acelor ce plâng.
Și ea îmi vorbește, mă umple cu darul
De-a spune la oameni al Domnului gând.

Divina chemare eu vreau s-o urmez
Chiar dacă-s lovit de oameni mișei
Și orice-ar veni, eu n-am să cedez
Mă duc după Domnul așa ca Matei.

Divina chemare, aceasta mi-e scopul
Și nimeni vreodată nu ar reuși
Nici ploaia, nici vântul puternic, nici focul
Să-mi schimbe dorința de a mă jertfi.

Așa să-ți dorești și tu, prieten drag
Să vrei să urmezi divina chemare.
Căci jos, pe pământ, ești doar un pribeag
Dar fii pregătit de sfânta plecare.

Să fim pregătiți și demni de chemare,
Să fim vegheatori, să nu ațipim.
Când vine furtuna, să stăm în picioare
Și astfel, cu Domnul, mereu biruim.

Divina chemare rămână mereu
Dorința supremă în viața-mi pribeagă.
Ca-n ziua răpirii să fiu luat și eu
Spre cerul sublim, în țara cea dragă.