**Lumina Vechiului și Noului Legământ**



În zorii creației, când cerul s-a deschis,
Domnul a rostit Cuvântul, universul s-a aprins,
Din haos și întuneric, a izvorât Lumina,
Iar omul, chipul Lui, din țărână și viață se-nclină.

Căci Dumnezeu l-a făcut, din Duh l-a suflat,
Și în Eden l-a pus, unde pacea a domnit,
Dar omul, prin păcat, legea a încălcat,
Și pământul s-a frânt, sub blestem a-nverzit.

Noe, profetul, corabia a ridicat,
Prin ape adânci, neamul a salvat,
Semnul legământului, curcubeul ceresc,
A rămas în veac, un simbol Dumnezeiesc.

Și Avraam, tatăl credinței, chemarea a ascultat,
Din țara sa, spre promisiuni, a plecat,
Prin sămânța lui, poporul sfânt s-a născut,
Un neam ales, ce-n Domnul a crezut.

Moise, prorocul, pe Sinai a urcat,
Legea cea sfântă de la Dumnezeu a luat,
Tablele de piatră, cu foc scrise-n cer,
Legământul cel vechi, ce-avea să ne ceară smer.

Prin pustie, poporul a mers în credință,
Călăuziți de Stâlpul de Foc și Cuvânt,
Dar inimile lor au oscilat în suferință,
Uitând adesea promisiunea de legământ.

Prin Ezechiel, glasul a răsunat tare,
Oasele uscate, din vale, au înviat,
Un popor nou, scăldat în milă și îndurare,
Prin Duhul Sfânt, viața le-a fost dată-n dar.

„Eu vă voi fi Domn, și voi veți fi ai Mei,
Voi ridica templul în inima voastră,
Din piatră de carne, voi scoate dureri,
Și voi fi Stânca, nădejdea cea-albastră. “

Dar timpul a venit, și Noul Legământ,
Prin Iisus, Mesia, s-a-mplinit desăvârșit,
Fiul omului, Unsul cel Sfânt,
Pe cruce, prin jertfă, ne-a mântuit.

Căci Isaia l-a vestit, „Un Miel va veni,
Păcatele lumii în trup va purta,
Prin rănile Sale, viață vom primi,
Și în lumina Lui, calea vom afla. “

Pe Golgota, Iisus a strigat,
„S-a săvârșit! “ și cerul s-a-ntunecat,
Cortina Templului s-a rupt în două,
Iar drumul spre Tatăl ne-a fost deschis din nou.

Prin sângele Său, noi am fost spălați,
Și prin învierea Sa, am fost înfiați,
Un popor sfânt, chemat la Lumină,
Să trăiască în iubire și har fără vină.

Și Pavel, apostolul, ne-a scris în iubire,
„Trăiți în credință, în pace, în sfințire,
Legea cea veche s-a-mplinit prin har,
Acum noi trăim prin Duhul cel clar. “

Căci Iisus ne-a spus: „Eu sunt Calea cea vie,
Adevărul și Viața, Lumina, păstorul,
Cine crede în Mine, chiar de-ar muri, va trăi,
Eu vă voi ridica, la Tatăl cel bun. “

Și-n Apocalipsa, Ioan a văzut,
Un cer nou și pământul cel sfânt,
„Iată, vine Mirele, Iisus Cel viu,
Cu îngerii Lui, în slavă și cânt. “

Noul Ierusalim coboară din cer,
Purtat de mireasma iubirii divine,
Unde lacrimi și moarte nu vor mai fi,
Căci Domnul e Soarele, Lumina de veci.

Astfel, vechiul și noul legământ s-au unit,
Prin sângele Mielului, noi am fost mântuiți,
Trăim în speranță, încredințați de har,
Căci Domnul e viața, al nostru altar.