**"Legea și Harul - O Călătorie Prin Vechiul și Noul Legământ"**



**I. Cuvântul lui Dumnezeu, veșnic și sfânt, **
Se ridică deasupra norilor, pe-al Său Cuvânt.
Din vechile vremuri, Moise a vorbit,
Legea cea sfântă poporului a dăruit.

**II. În Sinai, cu foc și tunet pe munte, **
Domnul dă legea, o pecete sfântă și cruntă.
Tablele de piatră în mâini strălucind,
Poruncile Sale veșnic rămânind.

**III."Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău," spune El, **
"Nu vei avea alți dumnezei de vreun fel.
Cinstește Sabatul, ține-l curat,
Și pe tatăl și mama să-i ai la sfat."

**IV. Dar poporul, mereu rătăcind pe cale, **
S-a abătut de la Lumina cea mare.
Proroci au strigat, chemând la-ntoarcere,
Dar inimile împietrite refuzau salvare.

**V. Ezechiel, în valea de oase uscate, **
Vede viața din Duhul care suflă în toate.
Oasele prind carne, prin harul divin,
Și Domnul promite: "Eu voi face un destin."

**VI. Din rădăcina lui Iese, va ieși o mlădiță, **
Un Rege al păcii, lumină-n credință.
Isaia a spus, și stelele s-au aprins,
În El se va împlini tot ce-a fost scris.

**VII. Trec veacurile, și Legea ne-nvață, **
Dar omul mereu căuta altă față.
Până ce în iesle, în umilul loc,
Se naște Mesia, aducător de foc.

**VIII. O stea strălucește pe cerul senin, **
Iar păstorii veghează, cântând un imn divin.
Îngerii vestesc o mare bucurie,
Căci Mântuitorul aduce veșnicia.

**IX."Pocăiți-vă," spune Ioan în pustiu, **
"Împărăția cerului este aproape, nu-i târziu!"
Iar Iisus, în tăcere, a venit la Iordan,
S-a botezat, și-a început harul său uman.

**X. Prin Noul Legământ, iubirea se-mplinește, **
Legea nu mai pedepsește, ci harul mântuiește.
Pe crucea Golgotei, Iisus își dă duhul,
Și perdeaua templului se rupe, ca semn al noului drum.

**XI. Învierea aduce o nouă nădejde, **
Moartea e-nvinsă, și omul renaște.
Prin credință suntem noi eliberați,
În Duhul Sfânt, suntem adoptați.

**XII. Pavel vorbește despre harul cel viu, **
Despre Hristos, care face totul să fie viu.
Nu prin faptele legii, ci prin harul Său,
Suntem salvați, poporul Domnului cel nou.

**XIII. Vechiul și Noul se împletesc în lumină, **
Legea și Harul sunt o singură tulpină.
Dumnezeu ne cheamă, cu iubire ne-atinge,
Și în Noul Ierusalim, sufletul plânge.

**XIV. Ieremia a plâns pentru poporul căzut, **
Dar Hristos a adus izbăvirea-n trup.
El e mielul ce ia păcatul lumii,
Prin El ne-am primit cununa luminii.

**XV. Apocalipsa ne arată sfârșitul sfânt, **
O nouă creație, un cer nou și un pământ.
Iisus vine din nou, pe nori de slavă,
Iar poporul Lui se adună la masă.

**XVI. De la Eden la Golgota, și până la Tronul cel sfânt, **
Călătoria credinței a fost mereu un legământ.
Prin profeți, prin lege, prin har și iubire,
Dumnezeu ne-a dat veșnica trăire.

**XVII."Eu sunt Calea, Adevărul și Viața," spune El, **
Prin Iisus, tot ce-i vechi devine nou și fidel.
Vechiul Testament arată nevoia de jertfă,
Noul ne dă viața prin harul cel fără măsură.

**XVIII. Să ne rugăm, să credem, să iubim, **
În Legea și Harul lui Dumnezeu să fim.
Căci prin Hristos, totul e împlinit,
Și în El, viitorul nostru e pecetluit.