„Legământul Harului – De la Lege la Mântuire“



În zilele străvechi, Cuvântul S-a arătat,
Din Sinai, prin Moise, legea S-a dat.
Focul și norul sfânt muntele au cuprins,
Și poruncile divine omului au fost împărțite, nesfârșit.

Pe table de piatră, cu deget sfânt scris,
Legea lui Dumnezeu s-a dat ca un vis.
„Să nu ai alți dumnezei, Eu sunt Cel ce Sunt,
Iubirea Mea să fie temeiul cel sfânt.”

Poporul a rătăcit prin pustie și chin,
Uitând de harul ceresc, de veșnicul destin.
Dar Dumnezeu, în mila Sa neobosit,
A promis un Mântuitor, un Fiu neprihănit.

Isaia, profetul, vestea a cântat,
„Un prunc ni se va naște, un Fiu S-a dat.
Și numele Lui va fi Emanuel,
Prin El se va sfărâma al morții val rebel.”

În noaptea cea sfântă, într-o iesle modestă,
Cuvântul s-a făcut trup, speranța celestă.
Din ceruri au coborât cântări de bucurie,
„Slavă în înălțimi, pace-n omenire să fie!”

Isus, Mielul sfânt, fără pată, fără vină,
A venit să împlinească Legea divină.
Pe crucea dureroasă, El și-a dat viața,
Să aducă omenirii lumina și speranța.

Prin sângele vărsat, legământul s-a pecetluit,
Din moarte la viață, omul a fost mântuit.
Pecetea Duhului Sfânt în inimile noastre,
Ne cheamă la iubire, la lumina albastre.

Pe drumul spre Emaus, ucenicii mergeau,
Cu inimile frânte, pe Domnul Îl căutau.
Dar El, în taină, li s-a arătat,
Scripturile deschizându-le, adevărul cel înalt.

„Iată, Eu sunt Calea, Adevărul și Viața,
Prin Mine veți cunoaște Tatăl, Lumina, Fața.”
Și ei au înțeles, prin pâinea frântă,
Că Domnul este viu, moartea fiind înfrântă.

Din vechiul legământ la cel nou s-a trecut,
Harul a înlocuit Legea de demult.
Prin credință, nu prin faptă, ne-am mântuit,
Și crucea lui Isus e drumul infinit.

Apostolii au mers, vestea au dus departe,
Pavel, plin de râvnă, a scris în toate părțile.
„Nu suntem sub Lege, ci sub Harul ceresc,
Prin El trăim, prin El noi viețuim.”

Iată, cerurile se vor deschide din nou,
Cristos va veni ca Rege, cu har și ecou.
Îngerii vor cânta, popoarele vor striga,
„Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, și Împărăția Sa!”