„De la Profeți la Mântuitor: Drumul Speranței Eterne”**



1. În adâncul istoriei, din Geneza începând,
Domnul și-a spus cuvântul, înțelept și răbdând.
A creat lumea, cerul, și pământul vast,
Omul din țărână, să fie chipu-i sfânt.

2. Dar căderea a venit, prin păcatul strămoșesc,
Omenirea s-a pierdut, de păcat îngreunesc.
Noe a fost chemat, în ape să plutească,
Cu legământul curcubeului, promisiunea cerească.

3. Avraam, părintele credinței, a primit chemarea,
Din sămânța lui, Domnul va aduce binecuvântarea.
„Vei fi tatăl multor neamuri, prin credința ta,
Prin tine, lumii îi voi arăta calea mea.”

4. Iar Moise, pe Sinai, în focul aprins,
Porunci a primit, Legea s-a scris.
„Să nu ucizi, să nu furi, să nu minți”,
A fost legământul Domnului cu oamenii săi sfinți.

5. În pustiu, poporul s-a rătăcit,
Dar Ezechiel, profetul, un vis a primit.
Oasele uscate au prins viață din nou,
Suflarea Duhului a dat trupului rostul său.

6. O, Ezechiele, glasul Domnului prin tine s-a auzit,
În valea morții, poporul a fost trezit.
„Eu vă voi aduna din toate colțurile pământului,
Vă voi face un neam sfânt, la timpul cuvântului.”

7. Isaia a strigat: „Un Prunc ni s-a dat,
El va fi numit Minunat, Părintele veșnic neîncetat.
Prin rănile Lui, noi toți vom fi vindecați,
El, Mesia, păcatele noastre va purta.”

8. În Betleem s-a născut Cel promis din vechime,
Lumina lumii, în slava divină.
Isus, Mântuitorul, în smerenie a venit,
Să ducă păcatele lumii pe umerii Săi împlinit.

9. În grădina Ghetsimani, cu lacrimi și durere,
S-a rugat pentru lume, în voia Lui sinceră.
„Tată, fie voia Ta, nu a mea,
Sunt gata să ispășesc, prin cruce, vina lor cea grea.”

10. Și pe Golgota, cu mâinile străpunse,
A purtat păcatul nostru, în jertfă nesfârșită.
„S-a sfârșit”, a strigat, cerurile au plâns,
Moartea a fost biruită, și viața ne-a fost dată.

11. Învierea Lui ne-a adus triumf,
O speranță veșnică, ne-a dat drum la cerul sfânt.
Isus e calea, adevărul și viața,
Prin El am primit mântuirea-n fața.

12. Apostolii au dus vestea până la margini de pământ,
Pavel, predicatorul, cuvântul l-a făcut sfânt.
Prin epistolele sale, ne-a învățat credința,
În Hristos avem har, prin El e biruința.

13. În biserica cea vie, suntem mădulare,
Un trup în Hristos, cu slava Lui cea mare.
Suntem răscumpărați, prin sângele jertfit,
Prin credință și iubire, la Domnul am fost primiți.

14. De la Avraam la Hristos, istoria a curgând,
Domnul a țesut un fir de iubire necurmând.
Un fir de har, care din Vechiul Legământ,
În Noul Legământ s-a împlinit și sfânt.

15. Astăzi, noi trăim în lumina harului divin,
Prin credință, suntem chemați la un drum senin.
Să fim mărturie vie, popor sfințit,
Prin Cuvântul Domnului, în veac întărit.

16. Așteptăm ziua măreață, când Domnul va veni,
Cerul și pământul în slavă va uni.
El e Alfa și Omega, începutul și sfârșitul,
În Hristos, am găsit sensul infinitul.