Poem: „Cuvântul Viu din Eternitate”



În început era Cuvântul,
Și Cuvântul la Dumnezeu era,
Prin El toate s-au născut,
Și viața din El izvorâ rea.

Dar cu mult înainte, în vechiul legământ,
Pe Sinai, Legea s-a dat,
Prin Moise, poporul a primit cuvântul,
Sfințenia pe piatră gravată.

„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Altul nu vei avea înaintea Mea,”
Din cer s-a auzit glasul,
Iar muntele tremura de slava Sa.

Poporul a rătăcit prin pustie,
Uitând făgăduința divină,
Dar un profet s-a ridicat cu putere,
Ezechiel, purtătorul luminii senine.

Pe malul râului Kebar,
Viziuni sfinte i s-au arătat,
Roți de foc și făpturi înaripate,
Cu chipuri ce tainic dansau.

„Fiul omului,” glasul îi strigă,
„Eu te trimit să vorbești,
Spune-le că Eu sunt Domnul,
Și poporul Meu vreau să-l mântuiești.”

În valea oaselor uscate,
Duhul Sfânt suflă viață,
Oasele se-adună la chemare,
Și-n locul morții, speranța renaște.

Din Isaia, chemarea se ridică,
„Un prunc ni se va naște,
Emanuel, Dumnezeu cu noi,
Prin El, păcatul lumii va fi șters.”

Așa, din Vechiul Legământ,
Un nou drum s-a deschis,
Din promisiunea vechilor profeți,
Harul veșnic ne-a fost promis.

În ieslea Betleemului s-a născut,
Mântuitorul lumii întregi,
Cu îngeri cântând deasupra,
„Pace vouă, muritori în veci!”

Isus, Mielul fără vină,
Pe crucea Golgotei s-a înălțat,
Și prin jertfa Sa curată,
Totul a fost împlinit, ne-am mântuit.

Pe drumul spre Emaus, ucenicii s-au plâns,
Dar Isus le-a luminat calea,
„Eu sunt Învierea și Viața,”
Prin El, viața se redă.

Din Moise până la Har,
Istoria se țese cu fir divin,
Legea a fost o umbră trecătoare,
Dar în Cristos, totul devine deplin.

Apostolii au dus vestea sfântă,
Pavel a scris, plin de credință:
„Nu mai suntem sub Lege, ci sub Har,
Prin Cristos, avem biruință.”

La sfârșit, în ceruri, tronul va străluci,
Și Cel Sfânt va reveni în slavă,
„Vino, Doamne Isuse!” vom striga,
Cu toții vom intra în Împărăția Sa.

De la început până la sfârșit,
Cuvântul rămâne neclintit,
Din vechile scripturi la cele noi,
Dumnezeu ne-a purtat pe aripi noi.